Hidronefroza

Hidronefroza reprezintă distensia (dilataţia) rinichilor din cauza acumulării de urină şi creşterii retrograde a presiunii, care apare în caz de obstrucţie a tractului urinar,
în mod normal, urina ieşe din rinichi la presiune foarte mică. Când fluxul urinar este blocat, urina se acumulează în tubulii renali şi în regiunea colectoare (pelvisul renal), cu mărirea de volum a rinichilor şi creşterea presiunii în structurile interne ale acestora. în final se pot produce leziuni ale rinichilor şi diminuarea funcţiilor renale.
Distensia prelungită a pelvisului renal şi ureterelor poate inhiba contracţiile musculare ritmice care propulsează în mod normal urina către vezica urinară. Ulterior se poate forma ţesut fibros care înlocuieşte ţesutul muscular normal din pereţi ureterelor, astfel încât leziunile devin permanente.

Cauze

Hidronefroza este cauzată frecvent de un obstacol localizat la joncţiunea dintre ureter şi pelvisul renal. Cauzele acestui tip de obstrucţie includ:
•	anomalii structurale - de exemplu, când inserţia ureteruhu în pelvisul renal este situată prea sus;
•	apariţia unei îngustări la nivelul acestei joncţiuni, din cauza deplasării descendente a rinichiului;
•	prezenţ a de calculi urinari în pelvisul renal;
•	comprimarea ureterului de către benzi de ţesut fibros, de o arteră cu traiect anormal, sau de o tumoră.
De asemenea, hidronefroza poate fi cauzată de un obstacol situat inferior de joncţiunea dintre ureter şi pelvisul renal, sau de refluxul urinei din vezica urinară. Cauzele acestui tip de obstrucţie includ:
•	calculi ureterali;
•	tumori intra sau periureterăle;
•	îngustarea ureterului din cauza unei malformaţii congenitale, leziuni, infecţii, radioterapiei, sau unei intervenţii chirurgicale;
•	afecţiuni ale muşchilor slu nervilor ureterelor sau vezicii urinare;
•	formarea de ţesut fibros în sau în jurul ureterului, în urma intervenţiilor chirurgicale, radioterapiei, sau administrării de medicamente (în special metisergidă);
•	proeminenţa segmentului inferior al ureterului în vezica urinară (ureterocel);
•	cancere ale vezicii urinare, colului uterin, corpului uterin, prostatei, sau altor organe pelviene;
•	obstrucţie care împiedică trecerea urinei din vezica urinară în uretră, cauzată de hipertrofia prostatei (deter-minată cel mai frecvent de o afecţiune denumită hiper- plazie benignă de prostată ▲), sau de blocarea rectului cu materii fecale;
•	contracţii anormale ale vezicii urinare, determi-nate de o malformaţie congenitală sau de o leziune.
Hidronefroză ambilor rinichi poate apărea în timpul sarcinii, atunci când uterul creşte şi comprimă ureterele. Modificările hormonale produse în sarcină pot agrava problema prin diminuarea contracţiilor musculare care în mod normal propulsează urina prin uretere. Hidro¬nefroză se remite de obicei după naştere, deşi pelvisul renal şi ureterele pot păstra ulterior un grad oarecare de distensie.