Infarctul miocardic

Tratament
Infarctul miocardic este o urgenţă medicală. Jumătate din decesele cauzate de infarctul miocardic se produc în primele 3-4 ore de la debutul simptomatologiei. Cu cât tratamentul este iniţiat mai devreme cu atât cresc şansele de supravieţuire. Orice pacient care acuză simptomele unui infarct miocardic trebuie să primească rapid îngrijiri medicale. Transportul prompt către departamentul de urgenţe al unui spital, realizat cu o ambulanţă dotată cu personal specializat,,poate salva viaţa pacientului. încer-carea de a-1 contacta pe medicul pacientului, sau de a
pierdere periculoasă de timp.

Dacă în primele zile de la inf arct nu apar complicaţii zile. Dacă apar complicaţii (cum ar fi tulburările de ritm) sau dacă inima nu mai poate pompa sâncele în
de infarct miocardic sunt de ; cu secţii de cardiologie. î>e monitorizează atent irecvenţa cardiaca, tensiunea arterială, saturaţia în oxigen a'sângelui, astfel încât arectarea cardiaca sa ne redusa ia maximum. Asistentele meoicaie clin aceste secţii sunt pregătite special pentru a ; cu probleme cardiace şi pentru a se a
Î că fac : ambulanţa şi sa mestece o tabletă de aspirină. Dacă nu se administrează
ambulanţ ă, aceasta este administrată imediat după inter-
vieţuire, reducând dimensiunile cheagului din artera coronară (dacă acesta este prezent). Persoanelor cu alergie la aspirină li se administrează clopidogrel sau ticlopidină. Datorită faptului că scăderea travaliului cardiac ajută de
cardiacă, pentru a permite inimii să muncească mai puţin şi pentru a reduce aria de ţesut lezat. Frecvent se administrează oxigen pe pe mască.

Dacă obstrucţia; dul afectat poate fi £ arterei se pot dizolva cu ajutorul unui medicament trombolitic, cum ar fi streptokinaza sau activatorul tisular al plasminogenului recombinat (alteplaza). Pentru a fi eficace medicamentul trombolitic trebuie să fie admi¬nistrat intravenos în primele 6 ore de la debutul simpto¬melor infarctului miocardic. După 6 ore, leziunilor sunt permanente, iar îndepărtar poate să nu mai aducă niciun beneficiu, precoce creşte fluxul sanguin la 60-80% dintre pacienţi şi minimalizează afectarea tisulară.

 o intervenţie chirurgicală îA ultima lună. Persoanelor în vârstă care nu se încadrează în nicio categorie din cele de mai sus li se poate administra terspia trombolitică fară a apărea complicaţii suplimentare.
în unele centre cardiovasculare angioplastia sau operaţia de bypass coronarian A Se efectuează imediat după infarctul miocardic pentru a elibera artera, în loc să se utilizeze tratament trombolitic. Această conduită terapeutică este preferată la pacienţii cărora nu li se pot administra medicamente trombolitice şi la cei care sunt
unii pacienţi se asociază tratamentul trombolitic cu angioplastia sau cu administrarea unui medicament antiplachetar, cum ar fi inhibitorul de glicoproteină Ilb/ IIIa (de exemplu abciximab sau tirofîban).

pacienţi. Deacee de obicei în primele zile după infarct şi apoi sunt prescrise

Trâtâincntul ultcnor■ Deoarece efortul fizic şi ^ emoţional afectează inima şi cresc travaliul cardiac, o
să stea în pat timp de câteva zile, într-o cameră liniştită. Vizitele sunt reduse de obicei la membrii familiei'şi la prietenii apropiaţi. Se poate permite vizionarea la tele¬vizor dacă programele nu induc o stare de s


ischemică şi pentru infarctul miocardic, este interzis in : de cardiologie şi de terapie intensivă. Mai mult, infarctul miocardic este o situaţie care constrânge pacientul să renunţ e la fumat.
blânde se pot utiliza pentru a preveni eonstipaţia, astfel că persoana în cauză să nu fie nevoită să depună efort la aetecaţie. Daca pacientul nu poate elimina urmi sau dacă medicul sau asistenta trebuie să monitorizeze strict cantitatea ele urma produsa, se poate introduce o sonua
Pentru a combate nervozitatea severă (care poate conduce ia suprasolicitare* corauiui) se poate administra un anxiolitic uşor (de < ar fi loTazeparrml). 'Pentru a' combate depresia uşoară sau starea de negare a bolii, care sunt comtpe după un infarct miocardic, pacienţii şi membrii familiei lor sau prietenii sunt încurajaţi să vorbească despre sentimentele lor cu medicii, cu asistentele şi cu asistenţii sociali. Unii pacienţi necesită medicamente antidepresive.
' După aproximativ 5 -7 zile de spitalizare pacienţii care au suferit un infarct miocardic sunt de obicei externaţi. De obicei acestor pacienţi le sunt prescrise nitroglicerina, aspirina , beta-blocantele şi un inhibitor al enzimei de conversie, precum şi un medicament care scade nivelele lipidelor (cel mai frecvent o statină) Imediat după externare pacienţii trebuie să-şi viziteze medicul de familie, care îi poate îndrepta către un specialist cardiolog sau dacă este nevoie către un program de reabilitare cardiovasculară.
Pacienţilor care dezvoltă sindrom Dressler li se admi-nistrează de obicei aspirină. Chiar şi cu tratament sindromul poate apărea din nou. Dacă manifestările sindromului sunt grave poate fi necesară administrarea pentru perioade scurte de timp a unui medicament corticosteroid sau a unui antiinflamator nesteroidian, altul decât aspirina (ca de exemplu ibuprofen).