Stenoza aortică

Stenoza aortică reprezintă o îngustare a orificiului valvei aortice, care creşte rezistenţa la trecerea sângelui din ventriculul stâng în aortă.

La pacienţii cu stenoză aortică pereţii ventriculului stâng sunt de obicei îngroşaţi deoarece ventriculul stâng trebuie să muncească mai mult pentru a pompa sângele în aortă prin orificiul valvular îngustat. Peretele mai gros ocupă locul din cavitatea ventriculului, ceea ce face ca dimensiunile cavităţii ventriculare să fie mai mici. Peretele gros necesită o creştere a aportului-de sânge prin arterele coronare şi în cele din urmă aportul sanguin devine insuficient. Din cauza irigaţiei insuficiente ■ miocardul este afectat. în această situaţie inima nu mai poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile organismului, astfel încât se instalează insuficienţa cardiacă.
în America de Nord şi în Europa de Vest stenoza aortică este predominant o boală a persoanelor vârstnice (din cauza fîbrozei şi a ammulărilor de calciu - calcificări ale cuspelor valvulare). în aceste situaţii stenoza aortică apare în jurul vârstei de 60 de ani, dar de obicei nu produce simptome până în jurul vârstei de 70-80 de ani. Stenoza aortică poate fi cauzată de febra reumatoidă, o boală pe care individul a avut-o în copilărie. Când febra, reumatică este cauza stenozei aortice aceasta se asociază de obicei cu stenoză mitrală, cu regurgitaţie mitrală sau cu ambele.

La persoanele tinere, cea mai frecventă cauză este un defect congenital, cum ar fi existenţa numai a două cuspe, faţă de trei câte există în mod normal, sau valva aortică este în formă de coş îngustarea orificiului aortic poate să nu fie o problemă în copilărie, dar poate deveni pe măsură ce pacientul creşte. Deschiderea orificiului rămâne la fel, dar inima se măreşte şi se dilată şi mai mult pe măsură ce încearcă să pompeze cantitatea crescută de sânge prin orificiul mic al valvei. Odată, cu trecerea anilor orificiul unei valve anormale devine rigid şi îngroşat din cauza depunerilor de calciu.