Pneumonita de hipersensibilizare

Pneumonita de hipersensibilizare (denumită alveolitâ
alergică extrinsecă, pneumonie interstiţială alergică sau pneumoconioză la pulberi organice) reprezintă un proces inflamator localizat în şi în jurul alveolelor şi al căilor aeriene celor mai mici (bronhiolele) ale plămânilor, cauzat de o reacţie alergică la pulberi organice inhalate sau mai rar la substanţe chimice inhalate.

Cauze

Există numeroase tipuri de pulberi care pot cauza reacţii alergice pulmonare. Pulberile organice care conţin microorganisme sau proteine şi substanţe chimice, cum
ar fi izocianaţii, cauzează pneumonita de hipersensi-bilizare. Plămânul de fermier, care apare ih urma inhalării repetate de bacterii iubitoare de căldură (termofile) prezente în fânul mucegăit, reprezintă un exemplu binecunoscut de pneumonită de hipersensibilizare. Aerai condiţionat reprezintă o altă cauză; pneumonita apare atunci când în umidificatoarele sau aparatele de aer condiţionat (în special sistemele mari din clădirile de birouri) recirculă antigene care sunt capabile dea cauza o reacţie de hipersensibilizare.

Reacţiile alergice apar numai la un număr redus de persoane care inhalează aceste pulberi, iar dintre acestea numai un procentaj mic prezintă leziuni pulmonare ireversibile. în general, o persoană trebuie să fie expusă la cantităţi mari de antigene în mod continuu sau frecvent pentru o perioadă lungă de timp înainte să apară sensibilizare şi pneumonita.

Leziunile pulmonare apar ca o consecinţă a asocierii dintre reacţiile alergice mediate de complexe imune şi reacţiile alergice de tip celular. Expunerile iniţiale la pulberi conduc la sensibilizarea limfocitelor. Unele limfocite produc apoi anticorpi care sunt implicaţi în leziunile tisulare. Alte limfocite participă direct la procesul inflamator în cazul expunerilor ulterioare la antigen. Expunerea recurentă la antigen conduce la producerea unui răspuns inflamator cronic, care se manifestă prin acumularea de celule albe (leucocite) în pereţii alveolelor şi ai căilor aeriene mici. Aceasta conduce progresiv la apariţia simptomelor şi la instalarea stării de boală.