Pseudoguta

Diagnostic

Medicul stabileşte diagnosticul prin prelevarea cu ajutorul unui ac a unei mostre de lichid dintr-o articulaţie inflamată (aspiraţie cu ac). In acest lichid sunt identificate cristale de pirofosfat de calciu (şi nu cristale de urat).
Acestea'pot fi deosebite de cristalele de urat prin exa¬minarea la un microscop cu lumină polarizată. Aglo¬merările de cristale de pirofosfat de calciu, spre deosebire de cristalele de urat, sunt radioopace şi astfel pot fi observate pe radiografii.

Prognostic şi tratament

Adeseori articulaţiile inflamate se vindecă fără a exista probleme reziduale, însă la mulţi pacienţi se produc leziuni articulare permanente, în unele cazuri articulaţiile fiind atât de afectate încât pot fi confundate cu cele din artrita neuropatică A.

Tratamentul opreşte de obicei atacurile şi previne recurenţa acestora, însă nu poate preveni producerea leziunilor în articulaţiile afectate. De cele mai multe ori se administrează antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori de COX-2 (coxibi), pentru a ameliora durerea şi inflamaţia Ocazional în timpul crizelor se administrează colchicină intravenos pentru combaterea inflamaţiei şi a durerii, iar tratamentul se poate continua cu doze mici administrate pe cale orală zilnic pentru prevenirea recurenţelor. Uneori lichidul articular în exces este drenat şi se injectează în. cavitatea articulară un cor- ticosteroid în suspensie cu scopul de a diminua infla¬maţia. Nu există în prezent un tratament care să fie eficace pe termen lung; însă fizioterapia (cum ar fi exerciţiile pentru creşterea forţei musculare şi pentru creşterea amplitudinii de mişcare) poate fi de folos.