Litiaza urinară

Profilaxie

Măsurile de prevenire a formării de noi calculi variază, în funcţie de compoziţia calculilor existenţi. Aceştia sunt analizaţi şi se măsoară concentraţiile urinare ale substanţelor din care se pot forma calculi.
Se recomandă ingestia unor cantităţi mari de lichide - între 2 şi 2,5 litri pe zi. Respectarea unei diete sărace în calciu şi ingestia de celuloză-fosfat sodică, 0 răşină, sunt măsuri eficace, însă acestea pot conduce la scăderea prea accentuată a concentraţiei sanguine a calciului. Multe persoane care au calculi calcici au o afecţiune denumită hipercalciurie, în care se produce excreţia urinară a unor cantităţi mari de calciu. La aceşti indivizi, diureticele tiazidice, cum ar fi hidroclorotiazida, reduc concentraţia urinară a calciului şi ajută la prevenirea formării unor calculi noi. Pentru a creşte în urină nivelul citratului, o substanţă care inhibă formarea calculilor calcici, se poate administra citrat de potasiu.

Creşterea nivelului urinar de oxalat, care contribuie la formarea calculilor de calciu, poate apărea in cazul ingestiei excesive de alimente bogate în oxalat, cum ar fi rubarbă, spanac, cacao, alune, piper şi ceai, sau când persoanele suferă de anumite boli intestinale. Modificarea dietei poate fi de ajutor, iar boala de bază trebuie tratată.

Rareori, când calculii apar la pacienţi cu hiperpara- tiroidism, sarcoidoză, intoxicaţie cu vitamina D, acidoză tubulară renală, sau cancer, trebuie tratată boala cauzală.

In cazul persoanelor care au calculi 'ce conţin acid uric, se recomandă respectarea unei diete sărace în carne de porc, pui, sau peşte, deoarece aceste alimente cresc concentraţ ia urinară a acidului uric. Pentru diminuarea producţiei de acid uric se administrează alopurinol. Tuturor persoanelor cu calculi ce conţin acid uric ar trebui să li se administreze citrat de potasiu, astfel încât urina să devină mai alcalină, deoarece calculii de acid uric se formează atunci când aciditatea urinară creşte.

Calculii de struvit sunt îndepărtaţi prin litotripsie extracorporeală cu unde de şoc sau prin intervenţie chirur¬gicală. în caz de infecţii ale tractului urinar, administrarea de antibiotice nu este eficace atât timp cât calculii nu sunt îndepărtaţi.