Infarctul miocardic

Prognostic şi profilaxie

Majoritatea persoanelor care supravieţuiesc primelor zile după infarct miocardic pot prezenta recuperare completă, dar aproximativ 10% mor în timpul primului an. Majoritatea deceselor se produc în primele 3-4 luni, mai ales la persoanele care au în continuare angină, tulburări de ritm cu originea la nivelul ventriculilor (aritmii ventriculare) şi insuficienţă cardiacă. Toate aceste afecţiuni pot fi cauzate de infarctul miocardic. Prognos-ticul este mai sever atunci când s-a produs dilataţie ventriculară, în comparaţie cu situaţiile în care inima a rămas de dimensiuni normale. Persoanele în vârstă au un risc mai ridicat să moară sau să dezvolte complicaţii, cum ar fi insuficienţa cardiacă. Prognosticul pacienţilor scunzi este mai grav decât al celor înalţi. Aceste desco¬periri pot explica de ce prognosticul femeilor care au suferit un infarct miocardic este, în medie, mai nefast decât al bărbaţilor. Femeile tind de asemenea să facă infarct la vârste mai avansate şi să aibă boli asociate mai grave atunci când fac infarctul miocardic. De asemenea, când au infarct miocardic ele au tendinţ a să aştepte mai mult până să apeleze la medic.
Se pot efectua alte investigaţii pentru a vedea dacă pacientul are nevoie de tratament adiţional sau dacă este posibil să aibă afectare cardiacă mai extinsă. De exemplu, pacientul poate să necesite un examen Holter, care înregistrează activitatea electrică a inimii timp de 24 de ore H. Acest procedeu le permite medicilor să detecteze dacă pacientul are o tulburare de ritm (aritmii) sau episoade de flux sanguin cardiac inadecvat care sunt asimptomatice (ischemie silenţioasă). Un test de efort (o electrocardiogramă înregistrată în timpul efortului) * realizat inainte sau după externare poate arăta cât de bună este starea persoanei respective după infarctul miocardic, sau dacă ischemia persistă. Dacă aceste investigaţii detectează aritmii sau ischemie, trebuie instituit un tratament specific pentru aceste boli. Dacă ischemia persistă medicul poate recomanda efectuarea unei angiografîi coronare pentru a evalua posibilitatea realizării unei angioplastii sau a unei operaţii de bypass cu scopul de a reface fluxul sanguin către inimă.
Este recomandată administrarea zilnică de aspirina (o tabletă pentru copii, o jum.it,-te de tabletă pentru adulţi, sau o tabletă întreagă) după un infarct miocardic. Deoarece aspirina inhibă agregarea trombocitelor, aceasta reduce riscul decesului şi al unui alt infarct miocardic cu 15% până la 30%. Persoanele cu alergie la aspirină pot primi clopidogrel sau ticlopidină în loc de aceasta. De obicei medicul prescrie şi un beta-blocant (ca de exemplu meto- prolol, propranolol, sau timolol) deoarece aceste medica¬mente reduc riscul de deces cu aproximativ 25%. Cu cât infarctul miocardic este mai sever cu atât mai mare este beneficiul produs de administrarea de beta-blocante. Totuşi unele persoane nu pot tolera efectele adverse (cum ar fi respiraţia şuierătoare [numită wheezing], oboseala şi extre¬mităţile red) şi nu toate beneficiază în urma tratamentului.
Administrarea de medicamente care scad concentra¬ţiile plasmatice de lipide poate reduce riscul de deces după infarct miocardic.
Inhibitorii enzimei de conversie - cum ar fi captoprilul, enalaprilul sau ramiprilul - sunt frecvent prescrişi la pacienţii cu infarct miocardic. Aceştia previn decesul şi progresia către insuficienţă cardiacă, mai ales la persoa-nele care au suferit un infarct miocardic întins sau care au insuficienţă cardiacă.