Boala pulmonară obstructivă cronică

Boala pulmonară obstructivă cronică reprezintă obstrucţia persistentă a căilor respiratorii, care apare în caz de emfizem şi/sau bronşită cronică.

în Statele Unite există aproximativ 16 milioane de persoane care suferă de boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Ca şi cauză a incapacităţii, care forţează persoanele să întrerupă serviciul, aceasta este pe locul doi ca importanţă, fiind depăşită numai de afecţiunile cardiace. Reprezintă a patra cauză de deces, fiind respon-sabilă pentru mai mult de 100.000 de decese anual în Statele Unite: numărul deceselor cauzate de BPOC a crescut cu 40% 111 ultimii 20 de ani. Peste 95% din decesele cauzate de BPOC se produc la persoane în vârstă de peste 55 de ani. BPOC afectează bărbaţii mai frecvent decât femeile şi este mai frecvent fatală la bărbaţi, deşi s-a constatat creşterea în ultimii ani a ratei de deces la femei. BPOC este mai frecvent fatală la persoanele de rasă albă şi la persoanele care lucrează în condiţii dificile.

BPOC conduce la obstrucţie conică a fluxului aerian, care este definită ca scăderea persistentă a fluxului aerian pulmonar în timpul expiraţiei. Atât emfizemul, cât şi bronşita cronică îşi aduc aportul la obstrucţia căilor respiratorii existentă în BPOC. Emfizemul reprezintă mărirea ireversibilă a unei mari părţi din cei 300 de milioane de saci aerieni (alveole) care alcătuiesc plămânii, cu distrugerea pereţilor alveolari. Bronşita cronică se caracterizează prn tuse cu -xpecxoraţie de spută timp de cel puţin 3 luni p: an, pe p-i cursul a 2 ani consecutivi; tuşea nu trebuie să fie cauzată de o altă boală pulmonară.

Căile respiratorii mici ale plămânilor sunt în mod normal menţinute deschise prin ataşarea lor de pereţii alveolari. în cazul emfizemului, distracţia ataşamentelor la pereţii alveolari conduce la colapsul căilor respiratorii mici, cauzând obstrucţia permanentă a fluxului aerian, în bronşita cronică, glandele bronhice se hipertrofiază (se măresc), astfel încât se produce creşterea secreţiei de mucus. Din cauza obstrucţiei se produce inflamaţia căilor respiratorii mici (a bronhiolelor), care cauzează spasm al muşchilor netezi bronhiei şi blocajul lumenului căilor respiratorii prin acumularea secreţiilor. Astmul este o boală caracterizată tot prin obstrucţia căilor respiratorii ■. însă spre deosebire de obstrucţia din

BPOC , obstrucţia din astm este complet reversibilă la majoritatea pacienţilor, spontan sau cu tratament.
Obstrucţia fluxului aerian în BPOC conduce la creşterea efortului respirator. Obstrucţia determină retenţia aerului în plămâni, astfel încât cantitatea de aer care rămâne în plămâni după o expiraţie completă este crescută. Numă¬rul capilarelor din pereţii alveolari se reduce. Aceste anomalii afectează transferul de oxigen şi dioxid de carbon între alveole şi sânge. în stadiile, incipiente ale BPOC, nivelul sanguin al oxigenului este scăzut, însă nivelul dioxidului de carbon rămâne normal. în stadiile avansate, nivelul dioxidului de carbon creşte, iar nivelul oxigenului scade şi mai mult. Scăderea oxigenului stimulează măduva osoasă, care eliberează în circulaţie un număr crescut de eritrocite, afecţiunea fiind cunoscută sub denumirea de polidtemie A.