Enigma o 3

FIŞĂ DE LUCRU

Enigma Otiliei
G. Călinescu

GEN, SPECIE  

1.	Enigma Otiliei de G. Călinescu poate fi încadrat în mai multe tipuri de roman. Argumentează acest lucru.

Obiectiv: Enigma Otiliei este un roman obiectiv intrucat perspectiva narativa apartine unui narator obiectiv,omniscient si omniprezent,ce relateaza intamplarile la persoana a treia („se-ntoarse”, „Otilia a plecat”).In plus,focalizarea este zero,iar viziunea este „din spate”
Realist:Enigma Otiliei este un roman realist intrucat prezinta caracteristici specifice acestui curent literar. Astfel,se remarca obiectivitatea textului, prin prezenta unui narator omniscient si omniprezent ce relateaza intamplarile la persoana a treia(„facuse”, „rase”),narator ce are un rol important in transmiterea temei principale a romanului si anume raportarea unei societăți degradate moral la ban ca valoare supremă.
O alta caracteristica a realismului prezenta in aceasta opera literara o constituie existenta personajelor tipice precum Felix,ce reprezinta tipul studentului ambitios,Otilia,tipul cochetei materialiste,mos Costache,tipul avarului iubitor de copii etc.
In plus,este folosita tehnica detaliului semnificativ,ce faciliteaza redarea unei realitati fictionale(„Zidaria era crapata si scorojita in foarte multe locuri,si din crapaturile dintre fatada casei si trotuar ieseau indraznet buruienile”)
Interbelic:Romanul este unul interbelic intrucat contine elemente moderniste,centrandu-se asupra lumii citadine,fiind prezent realismul balzacian.
Citadin(Călinescu realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. – Al. Piru): Enigma Otiliei are un caracter citadin prin spatiul de desfasurare al actiunii si anume lumea urmana a Bucurestiului de la inceputul secolului al XX-lea.
Doric:Romanul este unul doric prin structura acestuia,fiind impartit in douazeci de capitole,fiind relatat la persoana a treia(„facu un gest de oroare”, „o barfeste” ) prin intermediul  unui narator ubicuu ce prezinta atat sentimentele personajelor cat si trecutul acestora( De exemplu,trecutul tragic al studentului Felix Sima,care ramane orfan)
Balzacian:Enigma Otiliei este un roman balzacian intrucat sunt regasite trasaturi comune operelor marelui scriitor Balzac, actiunea fiind centrata in jurul temei banului,fiind prezente motive precum cel al mostenitii,cel al orfanului si cel al parvenitului .Naratorul ,omniscient si omniprezent prezinta conflictul dintre doua familii (Tulea si Giurgiuveanu),conflict cauzat in urma problemei mostenitii averii lui Costache Giurgiuveanu.
Frescă:Enigma Otiliei e un roman-fresca prin ampla descriere a numeroase aspecte referitoare la monografia Bucurestiului la inceputul secolului XX.(„intra in strada Antim” , „curtile marelui sat ce era atunci Capitala”)
De tipologie:Caracterizarea personajelor are la baza tipuri de personaje intalnite in literatura clasica:tipul fetei batrane,tipul avarului,tipul ipohondritului etc.
Roman al educaţiei sentimentale:O caracteristica importanta a romanului este modul de descriere a sentimentelor traite de personaje,in special cele traite de Felix si Otilia,sentimente a caror complexitate este resimtita pe tot parcursul lecturii(„Te iubesc!, Stiu asta!”, „Eu am crezut in tine,am fost devotat cuvantului dat!”)
Bildungsroman:Enigma Otiliei este un Bildungsroman intrucat prevede evolutia si maturizarea protagonistului Felix Sima,maturizare care consta in diverse etape: indragostirea lui de Otilia, confuzia retraita de student fata de sentimentele sale in momentul plecarii fetei, „tradarea” Otiliei cu o „fata faina”,cat si repulsia simtita fata de familia Tulea si gelozia purtata mosierului Pascalopol.(etape in urma carora destinul protagonistului se implineste,acesta devenind un doctor si profesor universitar renumit)
Fresca sociala: Enigma Otiliei e un roman-fresca prin ampla descriere a numeroase aspecte referitoare la monografia Bucurestiului la inceputul secolului XX.(„intra in strada Antim” , „curtile marelui sat ce era atunci Capitala”)


2.	Numeşte cel puţin două opere şi autorii lor din literatura universală care să corespundă speciei amintite mai sus.

Quo Vadis(Henry Sienkievikz)
Casa Buddenbrook(Thomas Mann)



CATEGORII ESTETICE

Comicul   
Alături de tragic, ridicol, sublim, comicul este o categorie estetică fundamentală care identifică una din atitudinile esenţiale ale spiritului uman în faţa vieţii şi artei. Comicul îşi are originea în sesizarea şi prezentarea unui contrast în planul existenţei, pe care publicul îl poate sancţiona printr-o gamă largă de reacţii morale (de la compasiune la dispreţ). Comicul implică o participare afectivă specifică din partea spectatorului, manifestată prin râs. Se face cunoscut printr-o mare diversitate de nuanţe, de unde dificultatea ela¬borării unor definiţii.
Aristotel atribuie comicul „oamenilor cu o morală inferioară", lipsiţi de curaj şi fermitate în a înfrunta viaţa sau în a-i îndura loviturile. În lumea modernă, la Hegel, comicul şi tragicul se află într-un raport dialectic (DEX – (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr.).
Henri Bergson, în eseul Râsul sintetizează natura comicului în formula: „du mecanique plaque sur du vivant" (ceea ce este mecanic suprapus pe ceea ce este viu). Reacţia spectatorului în faţa situaţiilor comice presupune o anu¬me detaşare a inteligenţei care sesizează adevărul sub aparenţa falsă, dar şi o insensibilitate şi cruzime a observaţiei, elemente care însoţesc râsul.
Comicul se defineşte prin nuanţele sale.
	Comicul bonom se asociază cu compasiunea.
	Comicul spiritual se manifestă prin jocuri de cuvinte, ironie şi glume abstracte, adresate inteligenţei.
	Comicul buf este extravagant şi rezultă din evidenţierea unor automatisme comportamentale, amintind jocul arlechinilor şi al bufonilor.
	Comicul burlesc coboară în vulgar şi în caricatură situaţii grave şi solemne sau personaje eroice.
	Eroi-comicul tratează la modul eroic, epopeic, întâmplări şi personaje derizorii.
	Comicul tragic (tragi¬comicul) implică sensuri tragice sub aparenţe comice.
Comicul se asociază cu grotescul, ironia, satira, sarcasmul, batjocura.
(Gheorghe Crăciun)

1.	Defineşte, cu ajutorul dicţionarului, următorii termeni:
Grotesc=Categorie estetica ce reflecta realitatea printr-un comic excesiv, dat de aspectul caricatural, neobosnuit de caraghios, ridicol si disproportionat al situatiilor
Ironie= Categorie estetică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate
Autoironie= ironieindreptata spre propria persoana

Satiră= Categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva, ridiculizand defectele morale ale oamenilor sau aspectele negative ale societii
Sarcasm= ironie aspra

Batjocură= Atitudine obraznica si dispretuitoare, mustrare umilitoare.


2.	Comicul provine din discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă, care este enormă.  Găseşte astfel de exemple având în vedere următoarele repere: spaţiul, descrierea fizică a personajelor, comportamentul personajelor (ex. instinctul de posesie, care se manifestă uneori în gol; scopul urmărit orbeşte, nu raţional), limbajul personajelor etc.

Pe parcursul operei,comicul isi face simtita prezenta sub diferite forme,reprezentand rezultatul procedeelor critice folosite de prozator.Acesta este folosit inca din incipit atat pentru a descrie portretul grotesc al lui Costache Giurgiuveanu („Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spana, si din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene [...] acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os.”),cat si detaliile de arhitectura a strazii Antim,detalii ce contureaza o copie esuata a esteticului,inspirand prost-gust si kitch(„ strada avea un aspect bizar. Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii (opera indeobste a zidarilor italieni), marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirii, ciubucaraia, ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute insa clin var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, si uscaciunea, care umfla lemnaria, faceau din strada bucuresleana o caricatura in moloz a unei strazi italice. ”)
O alta situatie in care este utilizat comicul este in cazul descrierii evolutiei catre nebunie a lui Simion Tulea, „"un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri", cu mustati "pleostite si un mic smoc de barba". Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de agitatie, devine obsedat de mancare, si intr-un final, se crede Iisus Hristos
(„Ereticii imi fura banii,s-au unit toti sa-mi chinuie hainele,uitati-va la pantaloni(erau scurti) cum mi i-au decolorat,mi-au batut hainele pe cruce.”)
In plus,comicul de limbaj este evidentiat la nivelul balbaielii lui mos Costache(„pu-pungasii”).


3.	Sursa comicului, conform lui Paul Georgescu, este socială. Efortul micii burghezii, încăpăţânate pe mica ei posesie, e ridicol într-o epocă în care averile nu se fac prin straşnică agonisire, ci prin lovituri îndrăzneţe. Explică această afirmaţie, având în vedere contextul istorico-economic de la începutul secolului XX.

In contextul  istorico-economic la inceputul secolului XX, afirmatia data prezinta realitatea cruda a acelei epoci,evidentiand contrastul dintre cei saraci si cei bogati. La nivelul romanului,acest contrast apare intre  mos Costache,un batran instarit si zgarcit,a carui scop in viata este sa agoniseasca o avere considerabila si Stanica Ratiu,un avocat fara succes care isi doreste o ascensiune usoara(in societate ) bazată pe înşelăciune, care perorează principii în care nu crede si pe care nici nu le aplica. Astfel, Costache Giurgiuveanu,reprezentant al micii burghezii incapatanate pe mica ei posesie este jefuit de catre Stanica Ratiu printr-o lovitura indrazneata,batranul avand un sfarsit tragico-comic in momentul in care isi vede banii in mainile murdare ale „inamicului”,fiind evidentiat efortul zadarnic al acestuia de-a lungul unei vieti secate de avaritate si deprivate de placeri.

Tragicul    
Categoria estetică a tragicului a fost definită filosofic, aducându-se în centrul analizei ideea de destin (eroul nu se poate sustrage, orice ar face, forţei distrugătoare a sorţii), de vinovăţie (involuntară, din neştiinţă, sau asumată, din orgoliu) sau de conflict extrem, fără alternativă, între forţe măreţe sau caractere grandioase, al cărui deznodământ este înfrângerea şi moartea eroului.
Tragicul presupune un anumit mod de raportare a omului la univers sau la existenţă, bazat pe o valoare morală superioară apărată cu preţul autodis¬trugerii, ori pe credinţa într-un ideal care să triumfe şi după dispariţia pro¬tagonistului.
Tragicul se exprimă, de regulă, printr-o structură închisă (începutul ac¬ţiunii anticipează deznodământul): eroul tragic se află în luptă cu forţe de neînvins (exterioare sau psihologice), ceea ce duce la un deznodământ dinainte stabilit. Măreţia eroului se păstrează nealterată chiar prin înfrângere. Idealul moral pe care el îl întruchipează capătă dimensiune de simbol. De aceea, o dată cu dispariţia eroului tragic, se prăbuşeşte o întreagă ordine morală / existenţială, fiind înlocuită, în final, de alta nouă.
În concepţia lui Gabriel Liiceanu, „cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinţei populate de existenţe finite şi conştiente. Situaţia tragică nu este compatibilă decât cu fiinţe conştiente finite confruntate cu limita.1'''
Tragicul nu se limitează la tragedie, nici la genul dramatic. El se poate exprima în orice artă, precum şi în diferite specii ale genului epic (mai ales nuvelă şi roman) şi chiar ale genului liric. Se poate astfel analiza condiţia tragică a personajului Ghiţă (din nuvela Moara cu noroc a lui Ioan Slavici), a lui Ilie Moromete, eroul lui Marin Preda, a lui Dionis (Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu), sau a lui Hyperion (din poemul eminescian Luceafărul), a emirului din Bagdad {Noaptea de decemvrie de Al. Macedonski) ori a prinţului levantin din balada Mistreţul cu colţi de argint a lui Şt. Aug. Doinaş.
         În drama lui Lucian Blaga, Meşterul Manole, tragicul este exprimat prin situaţia existenţială fără ieşire în care se află protagonistul pus să aleagă între dragostea pentru soţie şi patima de creaţie. Destinul lui Manole - erou tragic - dezvăluie valoarea arhetipală a creaţiei, născută prin sacrificiul omenesc suprem.

4.	Paul Georgescu spune, în Sensul clasicismului (Polivalenţa necesară), că romanul este o tragedie, în sensul că, în tragedie, finalul nu produce surprize, e cunoscut sau previzibil. Viitorul este anulat, el fiind conţinut în caracterul eroului, aşa cum în sâmbure preexistă copacul. Analizează finalul romanul, pe baza informaţiilor cunoscute despre următoarele personaje: Otilia, Felix, Pascalopol, moş Costache, familia Tulea.
(Gabriela Dinu)
Finalul operei este centrat pe medierea conflictelor iscate pe parcursul sau (dintre cele doua familii in legatura cu mostenirea averii lui mos Costache; dintre Felix si Pascalopol,in legatura cu iubirea purtata Otiliei), acesta fiind centrat pe moartea lui Costache Giurgiuveanu,moarte ce este cauzata de Stanica Ratiu in momentul in care il jefuieste pe batran(acesta era la pat cu o stare de sanatate precara in urma unui atac de cord,iar astfel,panica in urma pierderii banilor i-a provocat moartea iminenta in fata “inamicului”sau).In lipsa unui testament, restul averii(nejefuite)  ii  revine Aglaei Tulea(sora batranului),Otilia nefiind capabila sa mosteneasca banii intrucat nu fusese adoptata official.Relatia dintre Felix si Otilia ajunge la un sfarsit tragic(pentru Felix),studentul nedumerit afland dupa o noapte petrecuta cu aceasta ca a fost parasit pentru Pascalopol,un mosier cu bani,cuplul nou-casatorit plecand la Paris. Romanul ne spune ulterior ca “[...]. razboiul dadu lui Felix, peste cativa ani, prilejul de a se afirma inca de tanar.” Acesta deveni un om foarte important in lumea medicinei si se casatori „intr-un chip care se cheama stralucit.” Afla, dintr-o intamplatoare intalnire cu Stanica Ratiu, ca Otilia s-a despartit de Pascalopol, iar acum este casatorita cu un „oarecare” conte. La vederea unei poze cu actuala Otilie,pe care fostul ei sot i-o arata,Felix constata ca Otilia nu mai este fata plina de castitate de care s-a indragostit acesta,ci o femeie “picanta” ce nu reprezinta altceva decat o enigma ingropata in trecutul sau.
Finalul valorifica principiul compozitional al simetriei si circularitatii, intrucat romanul se incheie cu imaginea initiala a casei lui mos Costache. Felix isi aminteste de figura acestuia(„...I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile vorbe ii rasunara limpede in ureche : Aici nu sta nimeni!”)
                     Concluzie: Deci, viitorul abolit, destinul interior al personajelor fac din Enigma Otiliei o tragedie, discrepanţa dintre efortul depus şi ţelul urmărit îi generează comicul superior. (Paul Georgescu)


AUTOR – „Scriitorul realist urmăreşte lucid desfăşurarea mecanismului declanşat, fără a încerca, prin trucuri ieftine, să rupă evoluţia firească, înnodând caracterele.”
 (Paul Georgescu)

1.	Unul dintre personajele romanului este întruchiparea(ca atitudine) scriitorului, este o reprezentare a spiritului critic. Numeşte acest personaj, argumentând alegerea ta!

Pe parcursul romanului,scriitorul este intruchipat,prin atitudine,de protagonistul Felix Sima,un student ambitios,cu valori morale bine stabilite.Baiatul reprezinta vocea autorului prin secventele de monolog interior: „Voi cauta sa fiu bun cu toata lumea, si modest, si sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios.”,fiind evidentiata importanta educatiei si a evolutiei si dezvoltarii ca persoana rationala.


2.	Conform lui Nicolae Manolescu, Balzac are vocaţia de a crea viaţă, iar G. Călinescu o are pe aceea de a o comenta(Nicolae Manolescu). Găseşte citate care să ilustreze cea de a doua parte a enunţului.

“Otilia amesteca o seriozitate rece, blazata cu cele mai teribile copilarii. Intr-o zi imbraca papusi, in alta mustra pe mos Costache.”
“Il obosea, il nelinistea aceasta lume fara instincte de rudenie, apriga, in care un om nu se putea incredere in nimeni si nu era sigur de ziua de maine. Ii fura odiosi toti, si Costache, si Aglae, si ceilalti.”
" ... asa o femeie rea ca matusa dumitale, sa nu te superi, n-am vazut…Este baba absoluta,fara cusur in rau,pot sa jur.Barbatul ei innebunea si fara infectie.”


NARATOR – „Atitudinea naratorului din Enigma Otiliei faţă de personajele sale nu diferă în mod esenţial de atitudinea pe care o are, în general, criticul literar faţă de personajele ce populează un univers ficţional.”(Carmen Muşat)


1.	Efortul constă în a vedea sobru, obiectiv şi pe eroii favoriţi. Obiectivitatea este paradoxală, căci nu mai desemnează absenţa din evenimente a unui narator imparţial sau a demiurgului balzacian, ci amestecul permanent al unui comentator savant şi expert, care în loc să înfăţişeze lumea, o studiază pe probe de laborator.(N. Manolescu)
Motivează că, prin perspectiva lui Felix, avem de a face, de fapt(de nenumărate ori), cu „ochiul unui estet”, adică, ne aflăm în faţa părerilor, impresiilor naratorului.

Felix Sima,aflat in ipostaza de protagonist al romanului reprezinta o intruchipare a naratorului,un alter-ego al sau,atat prin replicile si emotiile sale,cat si prin conceptiile sale legate de iubire.Astfel,acesta percepe din Otilia un ideal feminin,fiind evidentiata profunzimea caracterului fetei( „Nu voi iubi niciodata o fata seaca. Te iubesc pe tine, care esti frivola numai in aparenta, fiind in fond inteligenta si profunda.”) .

2.	Naratorul călinescian este deci un specialist. Ilustrează următoarele competenţe prin citate:

Muzicale: „Apoi înfigând din nou degetele în clape, începu să cânte Rapsodia ungară de Liszt, indicând cu multă vigoare părţile grave, dar când intră în zona furtunoasă a compoziţiei, trânti deodată capacul peste claviatură şi sări în picioare.”
Plastice: „Mana stia sa intinda bine culoarea, desenul era ingrijit, si in chiar diformitatile unor portrete se simtea vocatia unor maini de probabili artisti. Nu erau in niciun caz picturile stridente care se confectioneaza prin pensionatele de fete. Cu toate acestea, atat in forma, cat si in cantitatea picturilor se vadea un ridicul, la inceput inexplicabil.[...] Desene in penita neagra erau tratate de cei doi artisti in ulei de doua tonuri, negru si alb, pastelul sau acuarela de asemenea erau imitate servil in culori grase.”
Psihologice: “Felix îşi dădea prea bine seama că iubeşte pe Otilia, fără să poată determina conţinutul acestui sentiment.”
Sociale:  “Felix, îi răspunse Otilia, eşti încă prea tânăr. Tu nu trebuie să te gândeşti la iubire, înainte de a-ţi face o carieră strălucită. Iubirea, măsură ea vorba, e un cuvânt mare, dar apoi vezi că singură n-ajunge.”
Estetice: „Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar culoarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâi a impresie.”

3.	Se comentează,  cu ironie blândă şi plină de simpatie tabieturile lui Pascalopol sau neîndemânarea în relaţiile sentimentale de care dă dovadă Felix(S. Damian). Găseşte citate care să dovedească acest lucru.

”Felix simti o mare ciuda. [...] Ar fi voit sa fie foarte bogat, sa fie major, sa ia pe Otilia sub ocrotirea lui si sa-i ofere tot ce-i oferea cu atata usurinta mosierul.”
„In fond Otilia se plictisea si ar fi voit sa iasa in oras insotita de cineva.Se temea sa nu-l tulbure pe Felix […]”
„Pascalopol, intors de la mosie, isi reluase de mult obiceiurile si, fara a-si exagera primejdiile din partea lui Felix, venea aproape in fiecare zi la mos Costache.”


CURENT LITERAR – „Nu există în realitate un fenomen artistic pur, clasic ori romantic. […] Clasicism – Romantism sunt două tipuri de ideale, inexistente practic în stare genuină[…]”.                                                                                                           (G. Călinescu)


Dovedeşte validitatea următoarele afirmaţii:

În favoarea realismului clasic(balzacianismului):   ۩
1.	Centrarea unui caracter pe o trăsătură dominantă(+ realizarea personajelor):
	Felix: ambitios
	Otilia: imprevizibila
	Moş Costache: avar
	Pascalopol: bland/ caracter de aristocrat
	Aglae :rautacioasa/ invidioasa
	Stănică:parvenit
	Aurica:antipatica
	Olimpia:placida/ lenesa
	Titi:alienat
	Simion:nebun/ ipohondru

2.	Fixează în nişte cadre sociale bine precizate o frescă din viaţa burgheziei bucureştene.

Enigma Otiliei abordeaza aspecte legate de conceptul de casatorie a vietii burgheziei bucurestene al secolului XX.,aspect prezent in descrierea familiei lui Stanica Ratiu,familie care pune accent pe casatoria intr-o familie „buna”(si nu pe casatoria „libera”) : ,, fetele se maritau foarte tinere, cu barbati desemnati de cei batrani.[...] In acest chip, toate se maritau cu oameni bogati sau in stare sa devina, preferand aproape cu strictete marii industriasi, marii restauratori sau hotelieri. [...] Fetele erau umblate prin strainatate, vorbeau cate o limba straina, stiau sa se conduca in lume si erau incredintate de valoarea clasei lor.”

3.	Arhitectura(structura) romanului.
Romanul este structurat  pe 20 de capitole,actiunea respectand cronologia faptelor cronologia faptelor, secventele narative fiind redate prin inlantuire si completate prin insertia unor naratiuni. Actiunea se desfasoare pe doua planuri narative, cel al luptei pentru mostenire si cel al maturizarii lui Felix Sima. Autorul acorda interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.

4.	Tema romanului
Prin tema,romanul este balzacian si citadin,fiind centrat pe ban ca valoare a unei societati          degradate din punct de vedere moral.

5.	Naraţiunea
Naratiunea este realizata la persoana a treia(„Felix comunica” , „amandoua erau foarte inteligente”),focalizarea fiind zero,iar viziunea, „din spate”.

6.	Narator
Naratorul este omniscient si omniprezent, acesta relatand intamplarile la persoana a III-a („Costache le cerea”, „a vandut restaurantul”).


În favoarea romantismului:

7.	Antiteza dintre unele personaje.(N.M.)
Pe parcursul romanului este evidentiata antiteza dintre Otilia Marculescu caracterizata prin feminitatea ei misterioasă și rafinată si Aurica Tulea, o „fata batrana” obsedata de neimplinirea ei in plan sentimental,,surprinsa ca imaginea din tinerete a mamei sale(Aglae Tulea): „Otilia părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie”.


8.	Coexistenţa tragicului şi a comicului face parte din programul romanticilor.(P.G.)

Romantismul este un curent literar caracterizat prin imbinarea  genurilor si categoriilor estetice. Astfel,la nivelul romanului se imbina atat comicul(aspectul caricatural al strazii Antim,portretul grotesc al unor personaje-ex:mos Costache-„Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spana, si din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene [...] acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os.”-,comicul de limbaj utilizat in exprimarea batranului:Ba-ba-Banii!),cat si tragicul ce schiteaza atat moartea lui Costache Giurgiuveanu cat si drama la nivel sentimental traita de Felix,care,ulterior,va fi nevoit sa se adapteze unui trai fara Otilia,fata pe care o iubeste.

Depăşirea realismului clasic…
9.	…prin spiritul critic şi polemic: Actiunea e prezentata intr-o maniera critic-acuzatoare     referitoare la moravurile epocii respective,spre exemplu parvenirea(intruchipata de Stanica Ratiu)
10.	…prin spiritul parodic, ludic: Stanica Ratiu este caracterizat prin spiritul parodic(influentat de dorinta de a se imbogati prin mijloace usoare,il jefuieste pe mos Costache.Pe de alta parte,spiritul ludic este intruchipat de catre Otilia Marculescu,care devenea distrata si nerabdatoare de petreceri inedite „Si chicotind, Otilia se napusti pe scari in jos”.
11.	…prin elemente ale modernităţii

	ambiguitatea personajelor

Este influentata de diversitatea mijloacelor de caracterizare(Spre exemplu Otilia se autocaracterizeaza ca fiind „mediocra”,Felix o considera „ frivola numai in aparenta, fiind in fond inteligenta si profunda.”, Aglae considerand-o „o dezmatata si o stricata”,fapt ce  confera personajului feminin o ambiguitate si o complexitate aparte) .

	 interesul pentru procesele psihice deviante (naturalism), motivate prin ereditate şi mediu
Naturalismul este folosit de-a lungul romanului,fiind intalnit sub forma factorului ereditar si al avaritiei(in cazul lui Costache Giurgiuveanu).Acesta(naturalismul)este aplicabil,in special,familiei Tulea,caracterul precar al acesteia  datorandu-se atat mostenirii genetice/educatiei(Aurica fiind o „fata batrana”a carei libertate de gandire a fost ingadita de catre mama acesteia,Titi reprezentand tipul retardatului neputincios iar Olimpia prezentand un caracter lenes si nepasator,-din cauza inconstientei sale,ii moare copilul-) primite cat si mediului in care traiesc,o societate in care banul reprezinta valoarea suprema

	 aparenta similaritatea incipitului şi finalului
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui moș Costache din perspectiva lui Felix,  străinul din familia Giurgiuveanu, în momente diferite ale existenței sale (adolescență și aproximativ zece ani mai târziu - ”după război”).

	prezenţa unor secvenţe specifice genului dramatic
Romanul prezinta caracteristici specifice genului dramatic precum prezenta dialigului ca mod de expunere,ajutand atat la dinamizarea actiunii,cat si la caracterizarea personajelor.De asemenea,sunt folosite didascaliile prin intermediul carora sunt oferite informatii cu privire la atitudinea personajelor: „Eu am crezut in tine, am fost devotat cuvantului dat (aci Felix avu un scrupul si se opri putin).”

În favoarea originalităţii:
„Originalitatea nu înseamnă «tabula rasa», şi a ignora tradiţia înseamnă a fi în afara culturii. Scriitorul original nu descoperă roata şi focul, ci le foloseşte adaptat cerinţelor secolului său. Iar marele scriitor este acela care anexează cât mai multe zone ale spiritului uman. Scriitorul original nu este acela care ignoră descoperirile anterioare, ci acela care, într-un echilibru fericit al mijloacelor, sintetizează larg, în spiritul vremii sale, o cât mai cuprinzătoare imagine a umanului.”                                                                                                           (Paul Georgescu)

Concluzie: „G. Călinescu este un clasic care a trecut prin romantism şi curentele contemporane, refăcând clasicismul pe un cerc mai larg, modern, al spiralei.” (Paul Georgescu)


TIMP   
1.	Când se petrece acţiunea?
Actiunea se petrece la inceputul secolului XX,incepand cu anul 1910

SPAŢIU – „G. Călinescu parodizează cu nedisimulată voluptate locuri comune ale romanului realist al secolului al XIX-lea.”                                        (Paul Georgescu)


1.	Numeşte locurile acţiunii în romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu.
-Strada Antim, pustie si intunecata,[...] racoroasa si fosnitoare ca o padure”.
-Casa lui Costache Giurgiuveanu
-Casa familiei Tulea
-Atat casa,cat si mosia lui Pascalopol
-Apartamentul Georgetei
-casa lui Sohatchi
-cofetariile si berariile frecventate de Felix,( restaurantul lui Iorgu, „la Sosea”)
-casa matusii Agripina


2.	Reprezintă, prin citate, focalizarea asupra casei(cap. I) arătând cum se transformă spaţiul descris.
„Casa avea un singur cat, asezat pe un scund parter-soclu, ale carui geamuri patrate erau acoperite cu hartie translucida, imitand un vitraliu de catedrala. Zidaria era crapata si scorojita in foarte multe locuri, si din crapaturile dintre fatada casei si trotuar ieseau indraznet buruienile. [...] Doar o portita mai mica era deschisa, si pe aceea, luandu-si sacul in mana, intra tanarul, dupa oarecare chibzuiala. Ajungand in fata usii de la intrare, el se codi sa suie cele doua trepte de piatra si porni spre fundul curtii spre a vedea daca putea da de cineva in odaile de serviciu.”
„Intr-adevar, usa [...] de lemn umflat si descleiat de caldura sau ploaie si bubos de vopsea cafenie [...]. Nicio perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf stravechi, pe care se vedeau bine urmele picaturilor de ploaie si a melcilor fara casa.”
„Tanarul intra atunci, [...] nu indrazni sa sune numaidecat, intr-atat il mira antcamera. ”
„Acest sistem de decoratie, precum si crapaturile lungi si neregulate ale peretilor dadeau incaperii un aer de ruina si raceala. Tanarul, hotarandu-se in fine, trase de manerul clopotelului. Atunci un fel de schelalait metalic rasuna [...], scara incepu sa scartaie[...].


3.	Reprezintă grafic focalizarea asupra casei(cap. I) arătând cum se transformă spaţiul descris.


  *  *  *


4.	Reconstituire spaţiului iniţial se face(subliniază răspunsurile corecte):

	de departe către aproape
	de aproape către departe
	din afară către înăuntru
	di-năuntru către afară.

5.	Casa din strada Antim este descrisă cu lux de amănunte. Aceste informaţii sunt menite să ne introducă în viaţa unei familii. Cu ajutorul străzilor, caselor şi mobilelor cunoaştem oamenii. Dovedeşte veridicitatea celor enunţate, aducând exemple din roman.

Strada Antim se remarca prin imbinarea dezorganizata a stilurilor occidentale,fapt ce cauzeaza o discordanta de ordin comic intre elemente-ex:cladiri mici cu ferestre mari („strada avea un aspect bizar. Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii (opera indeobste a zidarilor italieni), marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirii, ciubucaraia, ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute insa clin var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, si uscaciunea, care umfla lemnaria, faceau din strada bucuresleana o caricatura in moloz a unei strazi italice. ”) ,fapt ce ajuta la a o ampla conturare a caracterului locuitorilor,acestia fiind inculti,zgarciti,snobi si delasatori(„Zidaria era crapata si scorojita in multe locuri, si din crapaturile dintre fatada si trotuar ieseau indraznet buruienile.”)


6.	Casa lui Pascalopol este descrisă de el însuşi. Este un prilej de a-şi prezenta biografia.
Găseşte citatele în cauză şi arată cum îl caracterizează obiectele, mobilele pe posesorul lor.

Casa mosierului Pascalopol este prezentata ca fiind una impunatoare,imbinand o simplitate complexa cu un simt al  esteticului,spre deosebire de groteasca casa de pe strada Antim( casa lui Costache Giurgiuveanu): „ Ferestrele si incaperile erau inalte,usile erau largi si cu frontoane de lemn bogat ornamentate,tavanurile decorate cu structuri.Peretii erau tapetati cu hartie dungata, si de tavan atarnau lampi electrice cu abajururi plisate. In anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam conventionale si reci, dar de factura ingrijita.”,astfel fiind resimtit caracterul de rafinament aristocratic al mosierului. Intr-o vizita la acesta,Felix observa,pe un raft ,un flaut,fiind dezvaluita pasiunea acestuia de a canta(„Sunt si eu un fel de boem”).De asemenea, ne este prezentata si o scurta biografie a lui Pascalopol („Mostenise de la parinti o mare mosie si fusese destinat sa faca studii fara nicio utilitate practica. Fusese in Germania doi ani student in litere, apoi renuntase si se inscrisese la Drept la Paris.” ;  „Murindu-i tatal si trebuind sa ingrijeasca de mama si de mosie, Pascalopol renuntase la studii si se intorsese la mosie, unde-l chema datoria.”)



STRUCTURĂ - „Enigma Otiliei este o reconstrucţie, dar înainte de a fi una a lumii, este una a formulei înseşi de roman.” (Nicolae Manolescu)
1.	Pentru echilibrul cărţii, G. Călinescu a evitat contrastele extreme, care ar fi pretins, poate, o altă manieră de narare, cu participarea declarată a autorului.(S. Damian)
2.	Câte capitole conţine romanul?	Romanul are 20 de capitole
3.	Prezintă cele două planuri narative principale ale romanului.
Actiunea romanului este construita pe mai multe planuri narative ce urmaresc destinul unor personaje. Astfel, primul plan narativ constituie lupta dusa de familia Tulea pentru obtinerea mostenirii lui mos Costache, al doilea plan narativ urmarind destinul lui Felix Sima, care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina,acesta indragostindu-se de Otilia Marculescu,fiica vitrega a batranului.
4.	Incipitul şi finalul dau simetria romanului. Dovedeşte acest lucru.
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui moș Costache din perspectiva lui Felix,  străinul din familia Giurgiuveanu, în momente diferite ale existenței sale (adolescență și aproximativ zece ani mai târziu - ”după război”).



CONFLICTE   
Exemplifică-le!

	2 conflicte succesorale: -Primul este centrat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu(Familia Tulea Face tot posibilul ca sa mosteneasca averea mosului,dorind sa se descotorseasca de Otilia,fiica vitrega a sa)
                                                   -Al doilea conflict destrama familia Tulea(Stanica Ratiu o
            paraseste pe Olimpia Tulea)
	conflictul erotic:Priveste rivalitatea adolescentului Felix Sima si a mosierului Leonida Pascalopol pentru mana Otiliei Marculescu.
	conflicte familiale: Este declansat de mostenirea lui mos Costache, a carui avere se cuvine fiicei sale vitrege, Otilia Marculescu, dar care este „vanata” de FAMILIA Tulea si de ginerele sotilor Tulea, Stanica Ratiu.

  TEME, MOTIVE  

1.	Interpretează următoarele teme şi motive la modul general, arată cum sunt ele prezente în roman:
Viaţa burgheziei bucureştene:Romanul prezinta aspecte ale burgheziei bucurestene, precum familia, casatoria,etc.Astfel,romanul sustine decaderea relatiilor familiale  din punct de vedere moral(atat in cazul familiei Giurgiuveanu,cat si in cazul familiei Tulea),principala preocupare fiind averea si nu bunastarea membriilor(Spre exemplu,Costache Giurgiuveanu,datorita avaritatii sale nu isi adopta legal fiica vitrega astfel incat la moartea acestuia,fata ramane fara casa).Un alt motiv prezent pe parcursul romanului este acela al casatoriei,aceasta fiind prevazuta ca o „intelegere” intre familii pentru a asigura beneficii financiare ambilor indivizi ,a caror sentimente nu erau luate in considerare (,, fetele se maritau foarte tinere, cu barbati desemnati de cei batrani.[...] In acest chip, toate se maritau cu oameni bogati sau in stare sa devina, preferand aproape cu strictete marii industriasi, marii restauratori sau hotelieri. [...] Fetele erau umblate prin strainatate, vorbeau cate o limba straina, stiau sa se conduca in lume si erau incredintate de valoarea clasei lor.”)

Lupta pentru moştenire(temă balzaciană):Lupta pentru mostenire este prezentata in roman ca tema dezumanizatoare a caracterului uman,devenind treptat cauza conflictului dintre familia Tulea si Giurgiuveanu.Aglae Tulea,cu scopul de a mosteni averea fratelui sau isi neglijeaza copii si sotul,iar intr-un final „incurajeaza” grabirea mortii fratelui sau in momentul cand acesta zace bolnav din cauza unui atac de cord, sufocandu-l cu prezenta sa (fiind evident ca acesta trebuia sa ramana singur din cauza conditiei medicale.)

Familia (paternitatea/ maternitatea):Tema familiei se rezuma,in special,in cazul romanului la ideea paternităţii , intrucat fiecare dintre personaje determina intr-o oarecare masura soarta orfanei Otilia, ca nişte „părinţi”, fapt confirmat şi de George Călinescu însuşi, care isi intitulase initial romanul „Părinţii Otiliei”(in special in cazul lui Pascalopol,a carui iubire contradictorie fata de Otilia se afla la granita dintre paternitate si erotism) .

Iubirea(+atitudinea personajelor, din perspectiva deznodământului): Iubirea are un rol decisiv in evolutia personajului principal feminin Otilia in relatie cu Felix si Pascalopol, construind astfel un spatiu afectiv in interiorul romanului.In deznodamant, Felix Sima isi schimba conceptia idealista asupra iubirii casatorindu-se „intr-un chip care se cheama stralucit”, neavand ocazia de a-si implini iubirea purtata Otiliei. Dupa ce il paraseste sub pretextul ca va fi doar o povara pentru viitorul doctor,Felix afla ca Otilia divortase deja de Pascalopol, si se casatorise cu un barbat instarit din Buenos Aires,fiind evidentiat caracterul superficial si materialist al fetei.

cuplul(şi/sau căsătoria):In roman,casatoria apare,in conceptia societatii acelei ere, ca o „intelegere” intre familii pentru a asigura beneficii financiare ambilor indivizi ,a caror sentimente nu erau luate in considerare (,, fetele se maritau foarte tinere, cu barbati desemnati de cei batrani.[...] In acest chip, toate se maritau cu oameni bogati sau in stare sa devina, preferand aproape cu strictete marii industriasi, marii restauratori sau hotelieri. [...] Fetele erau umblate prin strainatate, vorbeau cate o limba straina, stiau sa se conduca in lume si erau incredintate de valoarea clasei lor.”).Felix totusi, considera cuplul drept fiind ceva sacru, alcatuit din doi oameni care se vor iubi pe vecie, si care-si vor intretine dragostea pana la moarte,perceptiile sale aflandu-se in contradictie cu cele intretinute de burghezia traditionala.

Parvenirea:Motivul parvenirii este prezent atat in cazul lui Stanica Ratiu care,influentat de dorinta de a se imbogati prin mijloace usoare,il jefuieste pe mos Costache cat si in cazul Otiliei Marculescu, aceasta refuzand sa se casatoreasca cu Felix ,cu scopul de a trai o viata privilegiata in care toate capriciile ii sunt satisfacute(alaturi de mosierul Pascalopol)


2.	Numeşte cel puţin câte două opere literare din literatura română, respectiv literatura universală în care temele şi motivele de mai sus sunt prezente:

"Scrisoare de dragoste"-Mihail Drumes (tema iubirii)
"Mara"-Ioan Slavici (tema iubirii)
"Ion"-Liviu Rebreanu (tema casatoriei)
„Cartea nuntii”- de George Calinescu (motivul casatoriei)
„Ciocoii vechi si noi”, de Nicolae Filimon (tema parvenirii)
„Maitreyi”, de Mircea Eliade (tema iubirii si a familiei)


PERSONAJELE -
1.	În realism, personajul a devenit întruchiparea unui viciu sau a unei virtuţi, încetează de a mai fi individ, pentru a fi categorie umană(Ulise, Harpagon, Don Quijote, M-me Bovary etc.). În romanul discutat există caractere date şi se cristalizează în jurul unei trăsături dominante. Indică aceste trăsături.
	Felix-ambitios
	Otilia-materialista
	Moş Costache-avar
	Pascalopol-rafinat/ nobil
	Aglae-rautacioasa
	Stănică-parvenit/oportunist
	Aurica-disperata
	Olimpia-lenesa
	Titi-alienat
	Simion-nebun/neinteles

2.	Personajele sunt prezentate la începutul cărţii. Rescrie această secvenţă.

Mos Costache: „...un omulet subtire si putin incovoiat. Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spana, si, din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi incerta...”
Pascalopol: „Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar, dar bine ales intr-o carare care mergea prin mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei.”
Aglae: „Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ii era galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca. Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin, [...].
Aurica: „Era o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti [...], cu fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de cozi impletite.”
Simion: „Un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri misca mainile asupra mesei, tintind atent. Avea mustati pleostite si un mic smoc de barba. Individul  ridica asupra lui Felix niste ochi grozav de spalaciti...”
Otilia: „Fata, subtiratica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri...”.

3.	Personajele sunt expresive prin exces de calităţi şi defecte. Alege un personaj şi argumentează acest lucru.

Romanul consta in crearea unui personaj complex si expresiv,caracterizat atat prin calitati cat si prin defecte. Un astfel de personaj este reprezentat de catre Costache Giurgiuveanu ,acesta intruchipand trasaturile clasice ale avarului, care se intrepatrund cu duiosia paterna. Mos Costache se dovedeste a fi  lacom in nenumarate randuri, acesta furand sume importane din contul lui Felix,falsificand diferite socoteli in administrarea averii,fapt ceil nauceste pe baiat.Zgarcenia acestuia este dusa la cote maxime intrucat batranul,desi instari,refuza sa isi cheltuiasca bani in scopuri uzuale,preferand sa „ciupeasca” cate putin de unde poate .
Pascalopol il caracterizeaza in mod direct pe batran, afirmand ca „[...] stii cat e de greoi Costache, desi are inima buna.” Tot barbatul i se adreseaza lui Costache in felul urmator: „Tu, Costache, ai partile tale bune si partile tale rele.[...] Cine nu te-ar stii, cum te stiu eu, ar zice ca esti indiferent fata de copii, si tu, dimpotriva, ii iubesti. Insa, vezi tu, Costache, n-ajunge sa iubesti un copil, trebuie sa-i faci viata mai frumoasa, sa-i dai toate bucuriile, daca poti sa i le dai.” Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sinceră pentru Otilia, chiar dacă nu reuşeşte să materializeze niciuna dintre intenţiile sale de a-i asigura viitorul dupa moartea sa fiind „un om bun [...] insa care are ciudateniile lui.”

4.	Relaţiile familiale sunt surprinse cu o luciditate analitică remarcabilă. Ilustrează-le!

Relatiile familiale in cadrul romanului difera de la un personaj la altul,fiind evidentiate in special,in cazul lui Stanica Ratiu acesta avand un simt familial de o complexitate aparte intrucat provenea dintr-o familie mare si unita. („De sarbatori, Stanica atunca la cutie un pachet de felicitari si primea el insusi un morman.”) Naratorul ne releva faptul ca „[...] spre a se casatori cu Olimpia, Stanica a trebuit sa se puna in conflict cu familia, dar aceeasi familie ii facea siguranta pe lume.” Devotamentul sau pentru familie se desprinde si din vizita sa la  matusa Agripina. („In ziua cand calendarul ortodox praznuieste pe sfanta martira Agripina, Stanica isi aduse aminte ca are o matusa Agripina...”)


5.	În romanul Enigma Otiliei, G. Călinescu reuşeşte să contopească două atitudini umane majore, aparent antagonice: tragicul şi comicul. Personajele care reuşesc să scape din acest mecanism tragic, datorită unor calităţi, sunt trei la număr, conform lui Paul Georgescu. Enumără-le şi arată aceste calităţi.(S. Damian spune că aceste personaje se sustrag viziunii comice!)

-Leonida Pascalopol:nobil,rafinat,elegant,aristocrat
-Felix Sima:ambitios,inteligent,romantic,complexat de situatia sa de orfan
-Otilia Marculescu:cocheta,spontana,inteligenta,materialista



6.	Clasificând tipurile, G. Călinescu operează ştiinţific, cu imparţialitatea cercetătorului de laborator. În foaia de observaţie clinică sunt notate datele ereditare, antecedentele, starea somatică. Alcătuieşte „foaia de observaţie” a unuia dintre personaje, la alegere.

Georgeta reprezinta tipul cochetei,fiind o curtezana de 18-19 ani intretinuta de un general batran.Aceasta este o „fata faina” si „divina”,meritand toate elogiile: „Era plina la trup si la fata[...] Parul negru era cret si infoiat ca al unei napolitane.Doua mari gropite in obraz pareau artificiale.[…]Nici un por nu se zarea pe netezimea obrazului sau a buzelor.” Fata avea gesturi leganate accente moi,dulcege,vorbea fara afectare si foarte liber,insa cu o perfecta decenta,fiind pe placul lui Felix,care o percepea ca pe un alter-ego al Otiliei. Georgeta este o varianta mai palida a Otiliei,insa cu in trecut asemanator.:dupa moartea mamei sale si ulterior,a tatalui sau,aceasta este crescuta de mama sa vitrega(„o femeie de mare eleganta si de o cochetarie ascunsa”) care de mica o introduce in lumea luxului(„Nu sunt frivola din nastere,nici stricata,am fost numai pervertita”)Insa,cu timpul,mama acesteia incepe sa o vada cu „ochi rai”(„eram prea frumoasa si-i faceam concurenta-asa cel putin credea ea”),privand-o de singura dorinta a sa si anume aceea de a se marita, „furandu-i”logodnicul(a divortat de tatal fetei care,de suparare,a murit).
Astfel,Georgeta este o figura marginala in opera,insa una vitala,influentand maturizarea lui Felix.

7.	Evidenţiaţi trăsăturile morale ale lui Costache Giurgiuveanu, prin referire la cele mai semnificative întâmplări şi semnificaţii.

Trasatura fundamentala a lui Costache Giurgiuveanu este prezentata inca din incipitul romanului,acesta fiind de o zgarcenie rara. . Mos Costache se dovedeste a fi  lacom in nenumarate randuri, acesta furand sume importane din contul lui Felix,falsificand diferite socoteli in administrarea averii,fapt ceil nauceste pe baiat.Zgarcenia acestuia este dusa la cote maxime intrucat batranul,desi instari,refuza sa isi cheltuiasca bani in scopuri uzuale,preferand sa „ciupeasca” cate putin de unde poate .Totusi,Costache Giurgiuveanu este umanizat prin dragostea ce i-o poarta fiicei sale vitrege,Otilia. Naratorul ne spune ca „I-ar fi dat el casa Otiliei, din cate avusese, insa nu erau potrivite cu nevoile ei. Acum o sa-i faca una aici, pe locul gradinii, dar cu socoteala mare.[...] Cunoscandu-l pe mos Costache incapatanat si capabil sa faca iute contrariul, tacu din gura.”


8.	Relevaţi corelarea elementelor descriptive ale ambientului şi ale celor portretistice în realizarea personajului Costache Giurgiuveanu.

Costache Giurgiuveanu este descris intr-o maniera balzaciana,acesta fiind un „produs”al mediului in care traieste si anume o lume in care banul reprezinta atat o valoarea suprema,cat si una dezumanizatoare.Astfel,portretul moral al acestuia ,este sustinut atat de ambient si anume de propria casa („[...]crapaturile lungi si neregulate ale peretilor dadeau incaperii un aer de ruina si raceala.”),fiind evidentiata lacomia acestuia de a investi in reabilitarea propriei case cat si de portretul fizic grotesc,neingrijit al sau:(„...un omulet subtire si putin incovoiat. Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spana, si, din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi incerta...”)


9.	Selectaţi din portretul lui Costache Giurgiuveanu cel puţin cinci dintre cele mai  expresive sintagme.

„Batranul manca cu lacomie, varand capul in farfurie.”;
„Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi incerta, zambind cu cei doi dinti, clipind rar si moale [...].”;
„[...] Costache il trimitea sa manance in oras cu proprii lui bani, si acestia imprumutati din propriul lui fond.”
„Odata cu limpezimea creierului, disparuse euforia si se incuibase spaima. Nu se gandise niciodata la moarte, nu mersese la biserica, n-avusese nicio convingere nici intr-un fel, nici intr-altul, deoarece sufletul tot ii fusese absorbit in realitatea existentei.”
„La casatorie nu cugeta deloc, nu numai fiindca ii era frica de cheltuieli [...]. Ideea legalitatii era cu totul straina de mentalitatea batranului si acesta era motivul pentru care nu adoptase pe Otilia, tinand-o totusi in familie cu fidelitate.”





Felix şi Otilia



















10.	Relevaţi particularităţile de construcţie a personajului Felix.

Felix Sima este protagonistul acestui roman, fiind un personaj dinamic, rotund, si intruchipand tipologia intelectualului ambitios. Felix este caracterizat de catre narator ca fiind “un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean”, aratand o varsta frageda,la  inceputul vietii de adult.Este infatisat drept o persoana inteligenta cu aspiratii mari:”Voia sa ajunga doctor mare cu o cultura generala exceptionala”.De asemenea,el are o fire libertina,fiind un om disciplinat: „Un simt de disciplina innascut ferea pe Felix de excese. Libertatea ii risipise timiditatea si-i daduse sentimentele valorii personale.”. Comportamentul acestuia contureaza indirect o fire rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. De la inceput, Felix  simte pentru Otilia o simpatie, care se transforma in iubire, fiind chinuit intre a crede barfele din clanul Tulea sau a pastra o dragoste pura pentru ea . Comportamentul Otiliei il deruteaza si nu-si poate explica schimbarile bruste ale fetei. Plecarea ei cu Pascalopol la Paris il dezamageste, dar nu renunta la cariera, astfel destiul acestuia fiind implinit printr-o maturizare treptata.


11.	Argumentaţi că Otilia face parte din „galeria femeilor inaccesibile”: voluntare, spontane şi imprevizibile.

Otilia Marculescu reprezinta tipul cochetei,fiind surprinsa ca o fata de o frumusete impecabila si delicata: „Otilia părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie”.Otilia este inconjurata de admiratori care aspira la iubirea acesteia  stârnindu-le dorinţa nerealizabila de a o stăpâni,fiind astfel o femeie innacesibila prin temperamentul sau „de artista”(„Sunt foarte capricioasa,vreau sa fiu libera.”) Este copilaroasa si matura in acelasi timp “Eu am un temperament nefericit, ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”intruchipand un  personaj complex cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice.De asemenea,fata are o fire spontana si imprevizibila(„Am avut intotdeauna frica sa hotarasc lucrurile dinainte,lucrurile care nu sunt inca in puterea mea”)prezenta atat in gestul sau spontan de a pleca cu Pascalopol la Paris fapt ce ii provoaca tanarului Felix durere sufleteasca, si sentimentul ca a fost tradat,cat si in decizia acesteia de a divorta de Pascalopol,ocrotitorul ei,cu scopul de a se casatori cu un conte instarit.
Astfel Otilia ramane, cu toată evoluţia ei doar„o enigmă” a trecutului,o imagine sacra a idealului feminin ce nu poate fii atins,ramanand astfel o „femeie innacesibila”.



Otilia
























12.	Evidenţiaţi trăsăturile Otiliei evocate prin perspectiva altor personaje: Costache Giurgiuveanu, Felix, Pascalopol, Aglae.

Costache Giurgiuveanu o alinta de multe ori pe Otilia, spunandu-i „fe-fetita mea”, iubind-o sincer ca pe propria fiica.
Pentru Felix, Otilia este o fata deosebita, admirabila, pe care o iubeste, dar a carui comportament reprezinta o enigma pentru acesta.
Pascalopol vede in Otilia o “mare strensarita”, “un temperament de artista, femeie in devenire”.
Aglae o considera atat o amenintare la averea lui Costache cat si o “usuratica” care cucereste mintile baietilor din familie.

13.	Explicaţi ce trăsături ale Otiliei evocă indirect ultimele sale acţiuni.

Deznodamantul prezinta decizia fetei da a-l parasi pe Felix cu scopul de a nu interfera cu implinirea in plan personal al acestuia,astfel fiind evidentiata maturitatea si puterea de decizie rationala de care da dovada,in ciuda caracterului sau nehotarat. Casatorindu-se cu un conte instarit din Buenos Aires,dupa o ulterioara despartire de Pascalopol,fata este caracterizata de o slabiciune aparte in fata luxului,iar astfel ramane o fire superficiala si materialista.


14.	Arătaţi trăsăturile fizice ale lui Pascalopol, evidenţiind rolul acestora în relevarea adâncimilor sufleteşti ale personajului
Portretul lui Pascalopol este realizat la inceputul romanului: „Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar, dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei.”fiind evidentiat caracterul sau nobil si rafinat.


Stănică Raţiu                                                                         Aglae









15.	Precizaţi ce rol îi rezervă autorul , în secvenţa de la pagina 76, lui Simion.

*Pagina 76 din cartea mea nu coincide cu cea din enunt (nu se vorbeste de Simion deloc,apare partea cand Stanica il aduce pe doctorul Vasiliad sa il consulte pe mos Costache)

16.	Comentaţi portretul lui Titi.

Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, ca personaj-martor, cu prilejul primei sale vizite la familia Tulea. Tanarul era "mai in varsta decat Felix cu cativa ani", avea "o usoara mustata si barbia despicata in doua in care cateva tuleie mai lungi schitau barbisonul lui Simion, ii dadeau un aer matur, care facea din uniforma scolara un adevarat vesmant militar. Era un tanar bland si cu o infatisare modesta...”.Aparentul caracter linistit al sau se dovedeste insa a fi o marca a automatismelor specifice; ca si tatal sau, Titi copiaza note muzicale si carti postale, nu este in stare sa invete si ramane repetent de mai multe ori, fiind nevoit sa abandoneze scoala.


17.	Relevaţi exemplele care sugerează dificultăţile de comunicare ale lui Titi.

„ Titi – insista Aglae – termina odata. Nu va intelegeti, si pace. Ea e usuratica, tu esti incapatanat, nu-i nimic de facut. Divortati.   Eu nu divortez! se-ncapatana Titi.”

„Ii spuse fara inconjur ca a ramas repetent de cateva ori si corigent, punand totul pe socoteala absurditatilor profesorilor si a programului. [...] Felix il intreba asupra cartilor citite [...]. Titi ramase cam indispus de aceste intrebari, marturisind ca nu are timp de citit si ca lectura ii da dureri de cap...”

18.	Selectaţi secvenţele în care autorul face referiri ironice la acest personaj.

”Titi aproba supus din cap [...] insa cand Felix se arata gata sa inceapa prepararea, il ruga sa amane pentru dupa-amiaza sedinta, acum nesimtindu-se bine dispus.”

„Sa nu ma insultati, magarilor, ca va spun la mama! Toti il privira in liniste ca pe un pacient in criza...”

„Baiat bun,saracul,insa cam…”

PROCEDEELE NARAŢIUNII
1.	Romanul adoptă metoda de lucru a lui Balzac: viaţa socială e studiată în spiritul ştiinţelor naturale cu sentimentul unităţii ansamblului şi cu intenţia clasificării indivizilor pe specii. Argumentează!









2.	Tehnica prezentării personajelor prin descrierea mediului în care trăieşte(vezi spaţiul).








3.	Familiarizarea cu mediul se obţine prin procedeul restrângerii treptate a cadrului(tehnica detaliului).









4.	Metodă balzaciană – recurgerea la un element arhitectonic pentru a recompune o casă, o ambianţă, o biografie, o dramă, un destin, întocmai cum Cuvier pornea de la os şi reconstituia o întreagă specie dispărută.












LIMBAJUL

Prozei narative
1.	Argumentează faptul că, deşi adoptă un ton obiectiv, naratorul se ascunde în spatele măştilor sale, care sunt personajele.











Limbajul personajelor

2.	În limbajul personajelor se utilizează aceleaşi mijloace lingvistice, indiferent de situaţia socială sau de cultura lor. Cu toate acestea, Aglae pronunţă învechit cuvintele, marcă a inculturii şi snobismului. Găseşte astfel de exemple.






ÎN LOC DE FINAL
Exprimă-ţi părerea în legătură cu acest roman!