EXCESUL DE FLUOR

Persoanele care trăiesc în zone în care apa potabilă este bogată în fluor pot avea un consum prea mare din acest mineral - afecţiune denumită fiuoroză. Fluorul se acumulează la nivelul dinţilor, în special în dinţii definitivi. Pe suprafaţa smalţului dentar apar pete neregulate de culoarea cretei, astfel încât smalţul capătă un aspect marmorat. De asemenea, pot apărea depresiuni dentare. Aceste defecte se pare că afectează numai aspectul dinţilor, iar în realitate fac smalţul mai rezistent la apariţia cariilor. Fluorul se acumulează şi în oase. Rareori, consumul unei cantităţi prea mari de fluor timp îndelungat conduce la creşterea densităţii osoase, însă totodată la scăderea rezistenţei oaselor, la apariţia unor excrescenţe osoase anormale (ciocuri) la nivelul coloanei vertebrale şi la scăderea mobilităţii din cauza acumulării de calciu (calcificare) în ligamente.

Diagnosticul se stabileşte pe baza simptomelor. Tratamentul constă în reducerea aportului de fluor. De exemplu, persoanele care locuiesc în zone în care apa este bogată în fluor ar trebui să evite consumul acestei ape şi să nu ia suplimente cu fluor. Copiii trebuie învăţaţi că nu este bine să înghită pasta de dinţi care conţine fluor.