Cancerul pancreatic

Diagnostic

Diagnosticarea precoce a tumorilor corpului sau cozii pancreasului este dificilă, deoarece simptomele apar tardiv şi examenul fizic şi analizele sanguine sunt adeseori normale. Când se suspectează prezenţa adenocarcino¬mului pahcreatic, metoda diagnostică cu cea mai mare acurateţe este tomografia computerizată (CT). Alte inves¬tigaţii folosite frecvent sunt ecografia, colangiopanajea- tografia endoscopică retrogradă A şi rezonanţa magne¬tică nucleară.
Pentru confirmarea diagnosticului, medicul prelevă o mostră de ţesut pancreatic în vederea examinării la microscop (biopsie),.prin introducerea transcutanată a unui ac folosind ghidaj CT sau ecografic. însă această abordare conduce frecvent la introducerea acului pe lângă tumoră sau la răspândirea de celule tumorale la distanţă de regiunea tumorii, pe traiectul de introducere a acului. Aceeaşi abordare se poate folosi pentru a se obţine o biopsie hepatică, atunci când se caută identificarea unei, tumori care s-a propagat la pancreas. Dacă rezultatele acestor metode sunt normale, însă mbdicul suspectează totuşi prezenţa unui adenocarcinom, pancreasul poate fi evaluat prin intervenţie chirurgicală.

Prognostic şi tratament

Deoarece înainte de a fi descoperit adenocarcinomul pancreatic se răspândeşte de obicei la nivelul altor regiuni ale corpului, prognosticul este rezervat. Sub 2% dintre persoanele cu adenocarcinom pancreatic supravieţuiesc la 5 ani după stabilirea diagnosticului. Singura speranţă de vindecare este intervenţia chirurgicală, care se efec¬tuează la aproximativ 10% dintre pacienţi, când se consideră că tumora nu a metastazat. Se extirpă fie numai pancreasul, fie pancreasul şi duodenul. După o astfel de operaţie, numai 15-20% dintre pacienţi supravieţuiesc la 5 ani. Chimioterapia şi radioterapia administrate ulte¬rior nu ameliorează semnificativ durata supravieţuirii.
Durerea de intensitate uşoară poate fi ameliorată prin administrarea de aspirină sau acetaminofen. De cele mai multe ori este însă necesară administrarea unor analge¬zice mai puternice, cum ar fi codeina sau morfina date pe cale orală.

La 70-80% dintre persoanele cu durere severă, ameliorarea se poate obţine numai prin aneste¬zierea selectivă a nervilor care transmit impulsurile dureroase. Deficitul de enzime digestive pancreatice se poate trata prin administrarea orală a unor preparate enzimatice. Dacă pacienţii dezvoltă diabet, este necesar tratamentul cu insulină.
Obstrucţia fluxului biliar poate fi ameliorată temporar prin introducerea unui tub (stent) în porţiunea inferioară a duetului care drenează bila de la ficat şi vezica biliară, în majoritatea cazurilor însă tumora ajunge să blocheze duetul superior şi inferior de stent. O metodă terapeutică alternativă constă în crearea chirurgicală a unui canal care ocoleşte obstacolul. De exemplu, obstrucţia intestinului subţire poate fi ocolită printr-un canal care uneşte stomacul cu un segment al intestinului subţire situat mai jos de obstacol.
Deoarece adenocarcinomul jAncreatic are evoluţie fatală în maj oritatea cazurilor, medicul trebuie să discute despre problemele legate de sfârşitul vieţii cu pacientul, cu membrii familiei şi cu alţi specialişti din domeniul sanitar A.