Cancerul de col uterin

Simptome şi diagnostic

In stadiile precoce, cancerul de col uterin este de obicei asimptomatic. Poate determina apariţia de mici sângerări vaginale sau sângerare abundentă între perioadele menstruale, hemoragie în timpul actului sexual sau sângerări abundente la menstruaţie. în stadiile avansate, aceste manifestări sunt frecvente. Alte simp¬tome sunt scurgerea unui lichid cu miros neplăcut la nivelul vaginului, durere în regiunea pelviană sau lombară şi edem al membrelor inferioare. Uneori tractul urinar este blocat şi, fără tratament, se poate ajunge la insu¬ficienţă renală şi deces.

Cancerul cervical incipient poate fi detectat prin efectuarea testului Papanicolau sau a altor teste similare Acest cancer debutează prin modificări lente şi progresive apărute în celulele normale de la suprafaţa cervixului. Leziunile de acest tip sunt grupate sub denumirea de displazie. în absenţa tratamentului, celulele anormale pot deveni canceroase odată cu trecerea timpului, uneori după mai mulţi ani. Testul Papanicolau constă în căutarea acestor modificări, precum şi a cancerului. Femeile cu displazie ar trebui retestate după un interval de 3-4 luni.

Testul Papanicolau detectează cu acurateţe şi la un preţ redus până la 90% din cancerele cervicale, chiar înainte de apariţia simptomelor. în consecinţă, numărul deceselor prin cancer de col uterin a scăzut cu peste 50% de la introducerea în practica medicală curentă a acestui test. Medicii recomandă, în general, ca femeile să facă prmul test'Papanicolau atunci când îşi^ ince^viaţasexuală sau ajung la vârsta de 18 ani, iar ulterior să efectueze un test Papanicolau în fiecare an. Dacă rezultatele testului sunt normale 3 ani la rând, femeia poate alege să efectueze testul numai o dată la 2-3 am , atât timp cât nu îşi modifică semnificativ viaţa sexuală. Orice femeie cu cancer cervical sau displazie ar trebui să facă. testul Papanicolau cel puţin o dată pe an, Dacă toate femeile.ar face acest test în mod regulat, decesele cauzate de cancerul cervical ar fi practic eliminate. însă aproximativ 50% din femeile din Statele Unite nu sunt testate în mod regulat.

Dacă la examinarea pelviană se observă la nivelul colului uterin o formaţiune tumorală, o ulceraţie sau un alt tip de anomalie, sau testul Papanicolau detectează modificări anormale sau prezenţa cancerului, se recomandă efectuarea uhei.biopsii. De obicei se foloseşte un instrument cu ajutorul căruia colul uterin este vizualizat în mod direct (colposcbp), astfel putându-se alege cel mai bun loc pentru efectuarea biopsiei. Există două tipuri de biopsie. Biopsia punctiformă constă în prelevarea unui fragment din mucoasa colului uterin folosind colposcopul. Chiuretajul endocervical reprezintă obţinerea ţesutului prin raclaj, efectuat însă fără a vizualiza direct colul uterin. Aceste metode cauzează durere minimă şi sângerare în cantitate redusă. Efectuate împreună, oferă de obicei suficient ţesut pentru stabilirea diagnosticului.

Dacă diagnosticul nu este clar, se efectuează o biopsie conică, în care se extrage un fragment tisular mai mare, în formă de con. în acest scop se foloseşte o ansă electrificată. Procedura este numită excizie cu ansă electrificată (LEEP = Loop Electrosurgical Excision Procedure). O metodă alternativă este folosirea laserului. Oricare din aceste metode presupune numai anestezie locală şi poate fi efectuată în ambulatoriu. Uneori se foloseşte un bisturiu „rece" (procedura clasică, fară curent elşctricj, dar această procedură necesită sală de operaţie şi anestezie generală.
Când se stabileşte diagnosticul de cancer cervical, trebuie determinate dimensiunile tumorii şi localizarea acesteia (stadializare). Stadializarea începe cu examinarea fizică a pelvisului şi efectuarea unor investigaţii (de exemplu cistoscopie, radiografie, urografie intravenoasă şi sigmoidoscopie) pentru a determina dacă tumora a invadat ţesuturile din vecinătate sau s-a răspândit în alte regiuni ale corpului. Alte proceduri, cum ar fi tomografia computerizată (TC), rezonanţa magnetică nucleară (RMN), clisma baritată şi scintigrafia osoasă sau hepatică, se efectuează în funcţie de indicaţii.