Boala celiacă

Diagnostic

Diagnosticul se suspectează atunci când o persoană prezintă simptomele menţionate mai sus. Un test diag¬nostic nou şi util constă în măsurarea concentraţiei anticorpilor produşi atunci când o persoană cu boală celiacă consumă gluten. Diagnosticul este confirmat prin efectuarea unei examinări microscopice iniţiale a unui fragment din mucoasa intestinală, când se observă distrugerea vilozităţilor şi prin ameliorarea simptomelor atunci când persoana încetează să mai consume alimente care conţin gluten.

Tratament şi prognostic

Persoanele cu boală celiacă trebuie să excludă complet glutenul din dietă, deoarece ingestia chiar şi a unor cantităţi foarte mici poate produce simptome. Răspunsul organismului după adoptarea unei diete fară gluten este prompt. Mucoasa intestinală îşi recapătă aspectul nor¬mal al vilozităţilor, iar funcţiile de absorbţie sunt reluate. Glutenul este conţinut în atât de multe alimente şi produse, încât persoanele cu boală celiacă au nevoie de liste detaliate cu alimentele pe care trebuie să le evite, precum şi recomandări de specialitate oferite de un diete- tician. De exemplu, glutenul este inclus în supe, sosuri, îngheţată şi crenvurşti.

Unele persoane continuă să prezinte simptome chiar şi după ce glutenul este evitat in totalitate. în aceste cazuri, fie diagnosticul este incorect, fie boala a progresat către o boală denumită boală celiacă refractară. în această situaţie, tratamentul cu corticosteroizi (de exemplu pred- nison) poate ameliora tabloul clinic. Rareori, când nu se obţine niciun răspuns la aceste Atăsuri, este necesară administrarea intravenoasă a elementelor nutritive.

Uneori, copiii au stare foarte alterată atunci când sunt diagnosticaţi'pentru prima dată şi trebuie alimentaţi un timp intravenos înainte de începerea unei diete fară gluten.
Deşi majoritatea pacienţilor se simt bine dacă evită glutenul, boala celiacă cronică poate fi fatală la un mic procentaj de indivizi, care dezvoltă limfom intestinal. Nu se cunoaşte dacă dieta fără gluten reduce riscul com¬plicaţiilor pe termen lung, cum ar fi cancerele intestinale sau limfomul intestinal.