Identitatea disociativă

Identitatea disociativă, denumită în trecut personalitate multiplă, se caracterizează prin prezenţa la acelaşi individ a două sau mai multe identităţi sau personalităţi, care se manifestă alternativ.

Identitatea disociativă este o boală mintală relativ frecventă. Poate fi întâlnită la 3-4% dintre persoanele specializate pentru alte boli mintale, precum şi la un număr semnificativ de persoane internate în clinicile pentru cei dependenţi de droguri. însă unii specialişti consideră că multe cazuri din această boală reflectă influenţa terapeuţilor asupra unor persoane uşor de influenţat.

Se pare că boala este determinată de interacţiunea mai multor factori. Aceştia includ stresul deosebit de intens; capacitatea de a separa de partea conştientă a minţii unele amintiri, percepţii, sau trăsături de identitate;
dezvoltarea psihologică anormală; protejarea insuficientă şi acordarea de prea puţină atenţie în timpul copilăriei.

Dezvoltarea umană presupune din partea copiilor integrarea unor informaţii şi experienţe foarte diferite şi complicate. Pe măsură ce copiii îşi formează o identitate unitară şi complexă, aceştia străbat diferite faze în care percepţiile şi emoţiile referitoare la ei înşişi şi la ceilalţi sunt menţinute separate. Aceste percepţii- şi emoţii diferite au rol în apariţia diferitelor identităţi, însă nu orice copil care este abuzat sau a suferit un traumatism sau o pierdere majoră va dezvolta această boală. Cei care au această capacitate deţin şi modalităţi normale de a face faţă situaţiei, iar majoritatea acestor copii vulnerabili sunt protejaţi şi îngrijiţi suficient de către adulţi, astfel încât nu vor dezvolta identitate disociativă.