Aterosderoza

Aterosderoza reprezintă o boală în carelr -v > el ui pereţilor arterelor de calibru mediu sau mare se Jcz^fca depozite neregulate de material Hpidic (plăci ateromatoase sau
A vezi pagina 175
vezi caseta de la pagina 189
aterosclemtice), ceea a conduce la reducerea sau la blocarea fluxului sanguin prin arterele respective.
în Statele Unite ale Amenci şi în multe din statele vestul Europei aterosderoza este principala cauză de îmbolnăvire şi mortalitate. Doar în Statele Unite în anul 1996 s-au produs un milion de decese din cauza aterosclerozei - de două ori mai multe decât cele produse de cancer şi de zece ori mai multe decât cele produse de accidente. în ciuda progreselor remarcabile realizate de medicină, infarctul de miocard cauzat de boala corona-riană ischemică (ateroscleroza care afectează arterele care irigă inima) A şi accidentai vascular cerebral (determinat de ateroscleroza pe arterele cerebrale ■) sunt respon¬sabile de mai multe decese decât toate celelalte cauze de mortalitate considerate împreună.
Ateroscleroza afectează arterele de calibru mediu sau mare de la nivelul creierului, inimii, rinichilor şi al altor organe vitale, precum şi de la nivelul membrelor infe-rioare. Aceasta este cea mai frecventă şi cea mai impor-tantă formă de arterioscleroză, un termen general pentru diferite boli în care peretele arterial devine mai gros şi îşi pierde elasticitatea.
Există două mari teorii referitoare la apariţia atero- sclerozei: nivelul sanguin crescut al colesterolului conduce la apariţia unor leziuni ale stratului intern al arterelor (intima), producând o reacţie iiiflamatorie; în acest fel colesterolul şi alţi produşi de natură lipidică se acumulează la acest nivel, sau mflamaţia conduce la accentuarea leziunilor arteriale prin mecanisme complexe care implică sistemul imun sau toxicitatea directă. în ambele situaţii apar modificări care pot duce la formarea plăcilor de aterom. între cele două teorii există supra-puneri; ele nu se exclud reciproc.
Ateroscleroza presupune şi existenţa unui proces inflamator, deoarece unele tipuri de celule albe - limfo- cite, monocite şi macrofage - sunt prezente pe parcursul dezvoltării procesului aterosclerotic. De obicei aceste celule nu se acumulează decât atunci când apare mflamaţia. Ateroscleroza începe în momentul activării monocitelor, atunci când acestea părăsesc torentul sanguin şi pătrund în peretele vascular. Monocitele se transformă apoi în celule spumoase care colectează colesterolul şi alte substanţe lipidice (grase). Cu timpul numărul acestor celule spumoase încărcate cu grăsime creşte. Ele formează depozite de aspect neregulat (ateroame) la nivelul startului intern al peretelui vascular, producând îngroşarea localizată a acestuia.
Infecţiile joacă şi ele un rol în progresa aterosclerozei. Infecţiile pot fi cauzate de bacterii (Chlamydia pneu- moniae, care produce pneumonie, sau Helicobacter pylori, care contribuie la apariţia ulcerului gastric) sau de virusuri (care nu au putut fi încă identificate). Infecţiile afectează stratul interior al pereţilor vaselor (intima) favorizând procesul aterosclerotic.
Ateroamele pot fi distribuite difuz pe traiectul arterelor medii şi mari, dar de cele mai multe ori se formează la bifurcaţia arterelor - probabil deoarece turbulenţele constante ale fluxului sanguin la acest nivel lezează