Prezentare generală a sistemului musculo-scheletic

Oasele

Ţesutul osos este un ţesut care se modifică în perma¬nenţă şi care îndeplineşte numeroase funcţii. Oasele sunt structurile rigide afc corpului şi au rol de protecţie a organelor interne, care sunt mult mai fragile. în
interiorul paselor se găseşte măduva osoasă, în „are se formează celulele sanguine. Sistemul osos are şi rolul de a depozita calciul din organism. Oasele copiilor ezintă anumite regiuni denumite cartilaje de creştere, nivelul acestora se produce creşterea în lungime a r, până în momentul în care persoana respectivă, ! la înălţimea definitivă, după care cartilajele de : dispar. După aceea creşterea osoasă se realizează t mai lent şi în principal în grosime. Din punct de vedere al formei există două tipuri de : plate (cum ar fi oasele neurocraniului şi vertebrele) i lungi sau tabulare (cum ar fi oasele de la nivelul cuap- : sau braţelor). Toate oasele au practic aceeaşi struc- , Porţiunea dură de la exterior este alcătuită în cea mare parte din proteine (cum ar fi colagenul) si clintr-o substanţă denumită hidroxiapatită. Hidroxiapatita este alcătuită în principal din calciu şi din alte substanţe minerale şi depozitează o mare parte din calciul din organism, fiind principalul factor de care depind rezis- enţa şi densitatea oaselor. Măduva din regiunile centrale ale oaselor este mai moale şi mai puţin densă decât estul ţesutului osos şi conţine celule specializate care dau naştere celulelor sanguine. Vasele sanguine asigură irigaţia nutritivă a ţesutului osos, iar nervii au traiect pe suprafeţele osoase. Ţesutul osos prezintă o modalitate unică de vindecare a diferitelor tipuri de leziuni pe care le suferă A.	'

Ia nivelul ţesutului osos se desfăşoară un proces continuu cunoscut sub denumirea de remodelare In
cadrul acestui proces ţesutul osos mai vechi este înlocuit treptat cu ţesut osos nou. Fiecare os din organism este înlocuit complet la intervale de aproximativ 10 ani. Pentru a menţine densitatea osoasă, organismul necesită un aport adecvat de calciu şi de alte minerale şi trebuie să producă în cantităţi adecvate mai mulţi hormoni, cum ar fi hormonul paratiroidian, hormonul de creştere, calcitonina, estrogenul şi testosteronul.

Fiecare os este înconjurat de o membrană subţire denumită periost. La nivelul oaselor există sensibilitate dureroasă datorită nervilor localizaţi în periost, iar irigaţia sanguină este asigurată de vasele de sânge care pătrund în interiorul osului (arterele nutritive).