Blocurile atrioventriculare

Blocul atrioventricular reprezintă o întârziere în conducerea impulsului electric atunci când acesta trece prin nodul atrioventricular, prin fasciculul His sau prin oricare din ramuri (în segmentele localizate la limita dintre atrii şi ventriculi).
Blocurile cardiace sunt de gradul I când conducerea electrică către ventriculi este uşor întârziată, de gradul II când conducerea este blocată intermitent şi de gradul III (blocuri complete) când conducerea este blocată în totalitate. Majoritatea acestor blocuri sunt mai frecvente în rândul pacienţilor vârstnici.
în cazul blocului atrioventricular de gradul I fiecare impuls electric de la nivelul atriilor ajunge la ventriculi, dar este încetinit cu o fracţiune de secundă la nivelul nodului atrioventricular. Blocul atrioventricular de gradul I este frecvent la atleţii bine antrenaţi, la adulţii tineri şi la persoanele cu activitate vagală crescută. Totuşi boala apare şi la persoanele cu febră reumatoidă, cu sarcoidoză care afectează inima sau cu altă boală cardiacă organică. Poate fi cauzat de medicamente, mai ales de cele care încetinesc conducerea impulsului electric la nivelul nodului atrioventricular (cum ar fi beta-blocantele, diltiazemul, verapamilul, amiodarona). Această boală nu produce simptome şi poate fi detectată numai pe electro-cardiogramă (ECG), care arată întârzierea conducerii.
în cazul blocului atrioventricular de gradul II numai unele din impulsurile electrice ajung la ventriculi. Inima poate să bată mai lent şi/sau neregulat. Unele forme de bloc atrioventricular de gradul II progresează către bloc complet (de gradul III).
în cazul blocului de gradul III, niciun impuls de la nivelul atriilor nu mai ajunge la ventriculi şi frecvenţa şi ritmul ventricular sunt controlate de nodul atrio-ventricular, de fascicolul His sau chiar de miocardul ventricular. Aceşti pacemakeri de substituţie sunt mai lenţi decât pacemakerul fiziologic al inimii (nodul sinusal) şi sunt de multe ori activitatea lor este neregulată şi inconstantă. Din acest ma|iv ventriculii bat foarte încet - mai puţin de 50 de bătăi pe minut şi uneori chiar 30 de bătăi pe minut. Blocul atrioventricular de gradul III reprezintă o aritmie gravă care poate afecta funcţia de pompă cardiacă. Oboseala, ameţeala şi leşinul sunt frecvente la aceşti pacienţi. Când ventriculii bat cu peste 40 de bătăi pe minut simptomele sunt mai puţin severe.

Tratament
Blocul atrioventricular de gradul I nu necesită trata-ment, chiar dacă este cauzat de boli cardiace. Unele persoane cu bloc de gradul II necesită pacemaker artificial. Aproape toate persoanele care suferă de bloc complet necesită pacemak~r aitificial. Se poate folosi un pacemaker temporar, i i situaţiile de urgenţă, până la instalarea unuia definitiv Majoritatea persoanelor vor avea nevoie de pacen Aer toată wţa, deşi ritmul cardiac poate reveni la normal arunc când cauza care a produs blocul este înlăturată - de exemplu după recuperarea în urma unui infarct miocardic.