Feocromocitomul

Feocromocitomul este o tumoră care de obicei are originea în celulele cromafine din glandele suprarenale şi determină producţia excesivă de catecolamine (hormoni cu acţiune intensă, care induc hipertensiune arterială severă şi alte simptomej.
Feocromocitoamele se pot dezvolta în glandele suprarenale, sau la nivelul celulelor cromafine extra- glandulare. Numai 5% diJ feocromocitoamele intraglandulare sunt maligne, însă acest procentaj este mai mare în cazul celor situate extraglandular. Pot apărea atât la bărbaţi cât şi la femei de orice vârsta, însă cel mai frecvent sunt întâlnite între 30 şi 60 de ani.
Unii indivizi care prezintă feocromocitom au o boală ereditară rară denumită neoplazie endocrină multiplă, care creşte riscul de apariţie a tumorilor glandelor tiroidă, paratiroide şi suprarenale A. Feocromocitoamele apar de asemenea la persoanele cu boală von Hippel-Lindau şi la cele cu neurofibromatoză (boală von Recldinghausen).

Simptome şi semne

De obicei, feocromocitoamele au dimensiuni foarte mici. însă chiar şi un feocromocitom mic poate pro¬duce cantităţi mari de catecolamine. Catecolaminele sunt hormoni precum adrenalina (epinefrina), norepinefrina şi dopamina, care determină creşterea marcată a presiunii sanguine şi frecvenţei cardiace, precum şi alte simptome asociate de obicei cu situaţii ameninţătoare de viaţă.
Simptomul cel mai evident al unui feocromocitom este hipertensiunea arterială, care poate fi foarte severă. Alte simptome sunt bătăile cardiace rapide şi puternice, transpiraţia excesivă, ameţeală în momentul ridicării în picioare, respiraţie rapidă, tegumente reci şi umede, dureri de cap intense, durere toracică şi gastrică, greaţă, tulburări de vedere, senzaţie de furnicături la nivelul degetelor, constipaţie şi stare de anxietate. Când aceste simptome apar brusc şi sunt intense, pacienţii par a avea un atac de panică. La jumătate din indivizii afectaţi simptomele apar şi dispar, fiind declanşate uneori de comprimarea tumorii, masaj, medicamente (în special anestezice şi beta-blocante), traumatisme emoţionale şi rareori, de micţiune (urinare). însă multe persoane prezintă astfel de simptome din cauza anxietăţii şi nu a unei boli glandulare.