Cariile

Diagnostic şi profilaxie

Dacă o carie este tratată înainte de a deveni dureroasă, riscul de leziuni ale pulpei dentare este redus, fiind salvată o mai mare-parte din structura dintelui. Pentru depistarea precoce a cariilor, medicul stomatolog pune întrebări despre durerile"dentare, examinează dinţii, testează dinţii folosind diverse instrumente şi face radiografii. Exame¬nele dentare ar trebui efectuate la fiecare 6-12 luni, însă radiografii nu se efectuează de fiecare dată. în funcţie de rezultatul evaluării, se fac radiografii la intervale de 12-36 de luni.

Există cinci strategii generale de bază pentru prevenirea apariţiei cariilor: igiena orală adecvată, dieta corectă, ingestia unei cantităţi optime de dor, materialele izolante şi tratamentul antibacterian:

Igiena orală. Igiena orală adecvată, care presupune perierea dinţilor înainte sau după micul dejun şi înainte de culcare, precum şi folosirea aţei dentare zilnic pentru îndepărtarea plăcii, ajută la controlul eficace al cariilor de suprafaţă. Perierea previne formarea cariilor în partea de sus şi în părţile laterale ale dinţilor, iar cu ajutorul aţei dentare se poate ajunge între dinţi, unde periuţa nu poate ajunge.
Periuţele de dinţi electrice sau cu ultrasunete sunt excelente, însă o periuţă obişnuită, dacă este folosită corect, este suficientă. în mod normal, perierea adecvată a dinţilor durează în jur de 3 minute. Aţa dentară este mişcată uşor înainte şi înapoi printre dinţi, iar apoi este înfăşurată în jurai dintelui şi al suprafeţelor rădăcinii dentare, în forma literei „C", Prin folosirea unei mişcări verticale, aţa îndepărtează placa şi resturile alimentare.
Iniţial placa este moale, astfel încât îndepărtarea acesteia cu o peiiuţă moale şi cu aţa dentară o daiă la 24 de ore face ca apariţia cariilor să fie puţin probabilă. După ce placa începe să se Întărească - proces care .ncepe după 24 de ore - înd plrtarea icesteii devine mai dificilă.

Dieta. Drşi tcţi ccrlv-ii Ir tii pot produr ■ carii, alimentele cele mai nouve <lm a. -st punct de vedere sunt dulciurile. Toate gluddf le simple, incluşi' zahărul de masă (sucroza) şi glucidf le d'n miere (le mloză şi dextroză), fructe (fructozâ) şi lapte (lactoză) au acelaşi efect asupra dinţilor. Când glucidele sunt prezente, bac¬teria Streptococcus mutans din placa dentară produce acid. Cantitatea de glucide ingerată nu contează; ceea ce este important este durata de timp în care gluddele rămân în contact cu dinţii. Aşadar, consumarea unei băuturi dulci în decurs de o oră este mai nocivă decât mâncarea unei ciocolate în 5 minute, chiar dacă ciocolata conţine mai mult zahăr.
Persoanele predispuse la apariţia cariilor ar trebui să mănânce dulciuri cât mai rar. Clătirea gurii după masă ajută la îndepărtarea unora dintre reziduurile de glucide din gură; perierea dinţilor este mai eficace. Este benefică şi consumarea unor băuturi îndulcite artificial, cu toate că sucurile dietetice conţin acizi care favorizează apariţia cariilor. Consumul de ceai sau cafea fără zahăr contribuie de asemenea la evitarea cariilor, în special la nivelul rădăcinilor expuse ale dinţilor.

Fluorul. Fluorul poate face ca dinţii, în special smalţul, să fie mai rezistenţi la acţiunea acizilor care produc carii. Administrarea orală de fluor este eficace atunci când dinţii se dezvoltă şi îşi cresc rezistenţa - până la vârsta de 11 ani. Introducerea de fluor în apă reprezintă cea mai eficientă modalitate de a asigura copiilor cantitatea adecvată de fluor, iar peste jumătate din populaţia Statelor Unite consumă în prezent apă care conţine suficient fluor pentru a reduce apariţia cariilor. însă dacă apa conţine prea mult fluor, pe dinţi apar pete sau arii decolorate (fluoroză). Dacă apa nu conţine suficient fluor, medicul stomatolog poate prescrie picături sau tablete cu fluorură de sodiu care pot fi administrate copiilor ca suplimente. Fluorul poate fi aplicat direct pe dinţi de către stomatolog la persoanele de orice vârstă care sunt predispuse la apariţia cariilor. Pasta de dinţi cu fluor şi apele de gură concentrate care conţin fluor sunt utile atât la adulţi, cât şi la copii.

Materialele izolările. Materialele izolante protejează depresiunile şi fisurile (şanţurile) dentare la care este dificil de ajuns, în special cele localizate pe feţele posterioare ale dinţilor. După curăţarea minuţioasă a regiunii pe care se .va aplica materialul, stomatologul aspreşte smalţul cu ajutorul unei soluţii acide pentru ca izolantul să adere mai bine. Apoi se aplică un plastic lichid în fisurile şi crăpăturile dinţilor şi peste acestea. Când lichidul se întăreşte, formează o barieră atât de eficace încât bacteriile din interiorul fisurii nu mai produc acid deoarece moleculele alimentare nu mai pot pătrunde până la ele. Aproximativ 90% din materialul izolant persistă timp de 1 an şi 60% timp de 10 ani. Reparaţiile ocazionale pot fi efectuate în timpul evaluărilor pfcriodice.

Tratamentul antibacterian. La persoanele cu predispoziţie înaltă la apariţia cariilor poate fi necesară terapia antibacteriană. Stomatologul curăţă întâi cariile şi acoperă toate depresiunile şi fisurile dinţilor. Apoi prescrie o apă de gură puternică (clorhexidină) timp de mai multe săptămâni, astfel încât să omoare toate bacteriile din placa restantă. Ideea este că bacterii mai puţin nocive vor înlocui bacteriile care produc carii. Pentru a menţine bacteriile sub control, persoana va folosi zilnic la domiciliu ape de gură cu fluor şi va mesteca gumă care conţine xilitol (un îndulcitor care inhibă creşterea bacteriilor din placa dentară).