Osteoartrita

Osteoartrita (denumită în trecut artrită degenerativă, boală articulară degenerativă sau boală artrozică) reprezintă o boală cronică a cartilajului articular şi a ţesuturilor înconju¬rătoare caracterizată prin prezenţa durerii şi a rigidităţii şi prin pierderea capacităţii funcţionale.

Osteoartrita, cea mai frecventă boală articulară, afectează într-un grad variabil majoritatea indivizilor până la vârsta de 70 de ani. înainte de vârsta de 40 de ani osteoartrita este mai frecventă la bărbaţi din cauza traumatismelor. între 40 şi 70 de ani sunt afectate mai ales femeile. După 70 de ani boala afectează ambele sexe în mod egal. Osteoartrita apare la aproape toate animalele care au coloană vertebrală - cum ar fi peştii, amfibienii şi păsările. Datorită faptului că este atât de răspândită în regnul animal unii specialişti consideră că osteoartrita a evoluat dintr-un, proces străvechi de reparare a ţesutului cartilaginos.

Există numeroase mituri în legătură cu osteoartrita - de exemplu, că este o manifestare inevitabilă asociată cu îmbătrânirea, la fel ca şi albirea părului şi modificările tegumentare; că incapacitatea funcţională pe care o determină este minimă; şi că tratamentul nu este eficace. Deşi osteoartrita este mai frecventă la persoanele în vârstă, aceasta nu este cauzată numai de uzura articulară care apare de-a lungul timpului. Se pare că pentru apariţia bolii sunt responsabile modificările microscopice care se produc în structura şi compoziţia cartilajului. La multe persoane care au osteoartrita, în special la tineri, simptomatologia este minimă sau absentă; unele persoane în vârstă prezintă însă incapacitate funcţională semnificativă.

Cauze

In mod normal frecarea între suprafeţele articulare este atât de redusă încât acestea sunt protejate de uzură, chiar şi după mai mulţi ani de utilizare. Debutul cisţeoartritei se realizează probabil de cele mai multe ori atunci când apar anomalii ale celulelor care sintetizează lonentele ţesutului cartilaginos, cum ar fi colagenul io proteină rezistentă, fibroasă a ţesutului conjunctiv) şi proteoglicanii (substanţe care asigură elasticitatea cartilajului). în etapa următoare cartilajul se umflă din cauza retenţiei de apă, se înmoaie şi apoi pe suprafaţa sa apar crăpături. în ţesutul osos localizat sub cartilaj se toniieazămici cavităţi care conduc la scăderea rezistenţei se. Ţesutul osos se dezvoltă excesiv la nivelul marginilor articulaţiei, cu apariţia unor ciocuri osoase iosteofite) care pot fi observate şi palpate. în final, suprafaţa netedă şi lubrifiată a cartilajului devine ragoasă î' neregulată, astfel încât mişcările în articulaţie nu se mai realizează fară frecare şi articulaţia nu mai absoarbe facturile în mod corespunzător.

Osteoartrita este denumită primară (sau îdiopatica) atunci când cauza bolii este necunoscută (majoritatea căzui 1I01) Este denumi" st< und .r-j atunci când cauza este reprezentată de o L.T bojk ir fi boala Paget a osului -S, o infecţie, o d toir •>>- Jn^, un trauma¬tism sau supiasolicitare < tH<~ «. t Ui L pc rsoare care îş" solietă în mod rq> U <t<> datic „au un grap de articulaţii - cum ai fi luu i .1 fu rie mrn.isau şofeiu de autobuz- pi_zin . • 1 t~au Ut afaceosteo- artrită Este mtei esant 'apt 11 .. ier ^ < ora de cursa lungă nuseincadieazăîngmpacf rr-< a- cut pentru dezvol¬tarea osteoartntei. însă atunci când boala apare conti¬nuarea activităţii sportive de acest tip conduce de obicei la agravarea ei. Un factor de risc major pentru dezvoltarea osteoartrita este obezitatea, care favorizează în special apariţia osteoartritei de genunchi, mai ales la persoanele de sex feminin.