Afecţiunile limbii

Traumatismele. Leziunile traumatice reprezintă cea mai comună cauză de disconfort lingual. La nivelul limbii există numeroase terminaţii nervoase pentru sensibilitatea dureroasă şi tactilă, astfel încât aceasta este mai sensibilă la durere decât aproape orice altă parte a corpului. Limba este muşcată frecvent accidental, însă se vindecă rapid. O plombă ascuţită sau un dinte ascuţit pot produce leziuni importante ale acestui ţesut delicat.
„Limba păroasă". Dezvoltarea în exces a proemi-nenţelor normale de pe suprafaţa limbii (vilozitâţile linguale) poate conferi limbii un aspect „păros". Acest aspect po-re de asemenea fi întâlnit după febră, tiatamentr antibiotic^, • JU folosirea prea frecventă a unei ipe de gur' car. conune peroxizi. Acest aspect nu ar trebui conrund-it cu l- ucoplakia păroasă întâlnită pe părţile laterale ale limbii, care este prezentă de obicei la persoanele cu SIDA.
Modificările de culoare. Vilozităţile linguale se pot decolora la persoanele care fumează sau mestecă tutun, consumă anumite alimente, sau au infecţii linguale cu bacterii colorate.

Vârful limbii se înnegre|te dacă persoana ia preparate cu bisinut pentru tratamentul ulcerului gastric. Periatul limbii cu periuţa de dinţi sau ştergerea limbii îndepăr-tează de obicei această coloraţie.
înroşirea limbii este uneori un semn de anemie pernicioasă sau de deficit vitaminic. Anemia prin deficit de fier poate face ca limba să apară palidă şi netedă. Primul semn de scarlatină poate fi modificarea coloraţiei limbii în roşu aprins, iar apoi în roşu închis. Coloraţia roşu-aprins a limbii la copiii mici poate fi un semn al sindromului Kawasaki. Când limba este netedă, roşie şi dureroasă, persoana poate avea pelagră, un tip de malnu- triţie determinată de deficitul de niacină (vitamina B3). înroşirea limbii poate fi şi semn de inflamaţie (glosita) - limba este roşie, dureroasă şi tumefiată. Senzaţia de arsură sau durere a limbii poate fi determinată de sindro-mul gurii dureroase.
Petele albicioase, similare cu cele observate uneori pe faţa internă a obrajilor, pot fi prezente în caz de febră, deshidratare, sifilis secundar, afte, lichen plan, leucoplakie, sau respiraţie prelungită pe gură.
în cazul limbii geografice, unele arii ale limbii sunt albicioase şi aspre, în timp ce altele sunt roşii şi netede. Regiunile de diferite culori îşi schimba poziţia în decurs de câteva săptămâni până 'a câţiva ani. Boala este de obicei nedureroasă şi nu necesită tratament.

Ulceraţiile si protuberantele Ulceraţiile limbii pot fi pioduse de infecţia 01 ala cu herpes simplex, afi>, tuberculoză, infecţii bacteriene sau sifilis primar. De asemenea, pot să apară în caz de alergii sau de alte afecţiuni alt sistemului imunitar.

Deşi micile proeminenţe prezente pe părţile laterale ale limbii sunt de obicei asimptomatice, o proeminenţă prpzentâ 1 imlateral poate fi de natură malignă. Prezenta unor regiuni roşiatice sau albicioase de cauză neexplicată, ulceraţii, sau proeminenţe (în special atunci când sunt de consistenţă dură) la nivelul limbii - în special dacă nu sunt dureroase - poate fi o indicaţie a prezenţei unui cancer, iar pacientul ar trebui examinat de un medic sau de un stomatolog . Majoritatea cancerelor orale se dezvoltă la nivelul părţilor laterale ale limbii, sau pe planşeul bucal. Cancerul nu apare aproape niciodată pe vârful limbii, cu excepţia tumorilor apărute consecutiv infecţiei sifilitice.

Disconfortul. Disconfortul lingual poate fi produs de iritaţia cauzată de anumite alimente, în special de cele acide (cum ar fi ananasul), sau de pastele de dinţi. De asemenea, apare în cazul administrării anumitor medicamente şi în caz de traumatisme sau infecţii. O infecţie frecventă care produce disconfort lingual este candidoza, în care creşterea excesivă a fungilor conduce la apariţia unui film albicios care acoperă limba. Durerea intensă prezentă la nivelul întregii guri poate fi produsă de sindromul de arsură a cavităţii bucale.

De obicei identificarea cauzei disconfortului lingual se face prin excludere. Dacă nu este vorba de o infecţie, tratamentul constă pur şi simplu în eliminarea catizei. De exemplu, persoana îşi va schimba marca de pastă de dinţi folosită, va renunţa la alimentele iritante, sau va merge la dentist pentru a-şi repara dinţii sau plombele ascuţite. Uneori este utilă clătirea gurii cu apă caldă cu sare. Candidoza poate fi tratată prin administrarea de antifungice, cum este nistatinul, sub formă de apă de gură sau tablete.