Policondrita recurentă

Diagnostic şi tratament

Diagnosticul de policondrita recurentă se stabileşte atunci când medicul observă la pacient cel puţin trei dintre următoarele simptome, care pot să apară în timp: inflamaţie la nivelul ambelor urechi tumefacţie dureroasă a mai multor articulaţii, inflamaţia cartilajului nazal, inflamaţia globilor oculari, leziuni ale cartilajelor din căile respiratorii şi tulburări de auz şi de echilibru.

La biopsia cartilajului afectat se pot identifica anomalii caracteristice. Analizele sanguine, cum ar fi viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) - un test care mă"/, iră rata cu care hematiile se acumulează pe fundul unei eprubete care conţine sânge - pot indica existenţa în organism a unui proces inflamator cronic.

Formele uşoare de policondrită recurentă se tratează cu aspirină şi cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) A. în cazurile mai severe se admi¬nistrează zilnic prednison, iar când simptomele se remit (V^cif ^ sc1J p' ^ iv. Uneori în cazurile foarte severe c «d-imnicicar i^euţi imunosupresivi, cum ar fi meto¬trexatul ş ccl~fcsfimida. Toate aceste medicamente uneliorr, «ra simptomele, însă nu modifică evoluţia bolii.