Leziunile uretrale

Cauzele frecvente ale leziunilor uretrei includ fracturile pelviene la bărbaţi şi femei şi traumatismele regiunii inghinale la bărbaţi. De asemenea, uretra poate fi lezată neintenţionat în timpul procedurilor chirurgicale efectuate direct pe uretră sau a celf>r în care se introduc prin uretră diferite instrumente, cum ar fi cateterizarea vezicii urinare sau cistoscopia ţin care un tub flexibil având la capăt o cameră video se introduce prin uretră până în vezica urinară). Rareori, leziunile uretrale sunt autoprovocate, atunci când persoana încearcă să forţeze pătrunderea unui corp străin în uretră.
Unele leziuni sunt limitate, fiind vorba de contuzii simple. Se pot produce şi ruperi ale mucoasei uretrale, astfel încât urina pătrunde în ţesuturile penisului, scrotului, peretelui abdominal, sau perineului (regiunea dintre anus şi vulvă sau scrot).

Simptome şi diagnostic

Cele mai frecvente simptome care apar în caz de leziuni uretrale includ prezenţa de sânge la vârful penisului (la bărbaţi) sau la capătul uretrei (la femei), prezenţa de sânge în urină şi incapacitatea de a urina. Alte simptome pot apărea în cazul instalării complicaţiilor. Când urina pătrunde în ţesuturile din jurul leziunii, se poate pro¬duce infecţia acestora, cu apariţia febrei şi a altor mani¬festări. în timp, leziunea poate conduce la îngustarea locală a uretrei (strictură uretrală). Când leziunea se pro¬duce în timpul unei intervenţii chirurgicale, poate apărea pierderea incontrolabilă de urină (incontinenţă urinară). Bărbaţii pot avea dificultăţi de a menţine erecţia (disfuncţie erectilă), cauzate de leziunile nervilor penieni sau scăderea aportului sanguin la nivelul penisului.
Dacă leziunile uretrale nu sunt tratate pot apărea complicaţii, cum ar fi îngustarea uretrei. infecţii persis-tente, incontinenţă urinară şi disfuncţie erectilă.
Diagnosticul de leziune uretrală se confirmă de obicei prin urografie retrogradă, care constă în efectuarea de radiografii după injectarea de substanţă de contrast di¬rect în uretră.

Tratament

Contuziile uretrale care nu determină scurgeri de urină se tratează prin plasarea unui cateter transuretral timp de câteva zile, astfel încât urina să fie drenată şi uretra să se poată vindeca. în caz de rupturi uretrale, fluxul urinar trebuie deviat prin plasarea unui cateter introdus direct în vezica urinară printr-un orificiu practicat la nivelul abdomenului inferior. Uretra nu este reparată chirurgical decât atunci când toate celelalte leziuni s-au vindecat, sau după un interval de 8-12 săptămâni (când procesul inflamator s-a remis).
Tratamentul contribuie la prevenirea complicaţiilor determinate de leziunile uretrale. însă atunci când apar, complicaţiile trebuie tratate cât mai curând.