Necroza avasculară a osului

Diagnostic

Din cauza faptului că necroza avasculară este iniţial nedureroasă, stabilirea diagnosticului în fazele incipiente ale bolii se realizează numai rareori. Atunci când este determinată de un traumatism sever boala nu poate fi depistată microscopic decât după mai multe zile sau săptămâni, iar pe radiografii devine evidentă numai după câteva luni.
Cea mai bună investigaţie pentru identificarea precoce a necrozei avasculare este rezonanţa magnetică nucleară (RMN); în acest fel complicaţiile bolii (cum ar fi fractura capului femural) pot fi evitate. Pentru a determina dacă s-a produs colapsul osos, cât de avansată este boala şi dacă a apărut osteoartrita care afectează componenta articulară sănătoasă se folosesc radiografiile şi tomo¬grafia computerizată (CT).

Tratament

Metodele terapeutice sţrnple includ administrarea de nesteroidiene (AINS) sau a altor
analgezice pentru combaterea' durerii si evitarea solicitărilor intense ale oaselor şi articulaţiilor afectate. Aceste măsuri trebuie frecvent menţinut- timp de ctl puţin 6 luni. Sunt utile şi exerciţiile fizice care ajută la creşterea amplitudinii de mişcare în articulaţia bolnavă, însă aceste metode sunt rareori adecvate dacă sunt aplicate singure şi nu vindecă boala.

Cea mai simplă procedură chirurgicală este denumită decompresiunea regiunii centrale şi implică extirparea unui fragment osos din regiunea afectată. Metoda este foarte eficace pentru tratamentul fazelor incipiente ale bolii, care încă nu au progresat până la colaps osos; poate chiar preveni fracturarea .osului. Decompresiunea regiunii centrale poate fi utilizată şi la o persoană mai tânără de 50 de. ani la care s-a produs fractură osoasă; acest tratament poate întârzia cu câţiva ani momentul în care devine necesară implantarea unei proteze articulare totale deoarece durerea este ameliorată sau abolită. Procedura durează sub o oră. Pacientul trebuie să se deplaseze cu ajutorul cârjelor timp de 4 până la 6 săptă¬mâni după operaţie.

O altă metodă este grefarea osoasă. în cazul necrozei avasculare a şoldului grefarea osoasă constă în prelevarea de ţesut osos cu vasele sanguine intacte din altă regiune a corpului şi ataşarea acestuia la nivelul şoldului. Grefa are rolul unei infrastructuri pe care se va dezvolta ţesut osos nou; pentru ca operaţia să aibă succes este necesară însă revascularizarea fragmentului osos implantat. Operaţia durează câteva ore. Ulterior pacientul se va deplasa cu ajutorul cârjelor timp de câteva luni.

In situaţiile în care decompresiunea regiunii centrale sau grefarea osoasă se practică înainte de producerea fracturii osoase, aceste metode contribuie la prevenirea leziunilor articulare grave, în special în caz de afectare a articulaţiei şoldului sau .a genunchiului. Intervenţia chirurgicală precoce este mai rar necesară în caz de afec¬tare a articulaţiei umărului, deoarece această articulaţie nu trebuie să susţină o greutate prea mare şi boala are o evoluţie favorabilă şi fară'tratament chirurgical.

La persoanele mai tinere de 50 de ani la care s-a produs colaps osos, pentru a întârzia momentul în care este necesară implantarea unei proteze articulare se utilizează o procedură în cadrul căreia osul este tăiat (denumită osteotomie). Această procedură se utilizează la pacienţii .la care nu se poate efectua decompresiune a regiunii centrale sau grefare osoasă din cauza faptului că leziunile care s-au produs sunt prea extinse. Localizarea ariei de necroză a vasculară este de obicei în zona în. care osul susţine greutatea corpului. în unele cazuri osul poate fi secţionat inferior de aria necrozată şi. rotit sau întors