Bronşectaziile

Simptome

Bronşectaziile pot să apară la orice vârstă; adeseori procesul debutează în prima copilărie. însă simptomele nu apar decât mult mai târziu. La majoritatea oamenilor, simptomatologia se instalează treptat, de obicei după o infecţie respiratorie, .şi are tendinţa de a se agrava odată cu trecerea timpului, pe parcursul mai multor ani. Majoritatea persoanelor afectate prezintă tuse .cronică însoţită de expectoraţia de spută; cantitatea şi tipul de spută depind de cât de extensivă este boala şi dacă există o complicaţie infecţioasă. Adeseori, persoana prezintă episoade de tuse numai dimineaţa devreme şi târziu In cursul zilei. Expectoraţia de sânge este frecventă şi poate reprezenta primul sau unicul simptom.

Febra recurentă sau durerea toracică, cu sau fară episoade frecvente de pneumonie, pot de asemenea să apară. La pacienţii cu bronşectazii extensive se constată wheezing sau dispnee şi pot avea de asemenea bronşită cronică, emfizem sau astm. în cazurile foarte severe de bronşectazie, care sunt întâlnite de obicei în ţările subdezvoltate şi la persoanele cu forme avansate de fibroză chistică, se constată afectarea respiraţiei şi a capacităţii plămânilor de a oxigena sângele şi de a elimina dioxidul de carbon din organism, o afecţiune denumită insuficienţă respiratorie H. Bronşectaziile foarte severe pot conduce la suprasolicitarea inimii drepte şi la apariţia cordului pulmonar

Diagnostic..

Medicii suspectează prezenţa bronşectaziilor pe baza simptomelor pacientului şi a prezenţei unei boli despre care se consideră că ar cauza bronşectazie. Pentru confir-marea diagnosticului şi evaluarea extensiei şi localizării bolii se folosesc diferite proceduri medicale. Radio¬grafiile toracice identifică frecvent modificările pulmonare cauzate de bronşectazie; uneori însă aspectul radiologie este normal. Tomografia computerizată (CT) reprezintă de obicei metoda cea mai sensibilă de identificare şi confirmarea diagnosticului şi de determinare a extensiei şi severităţii, bolii; aceşti.factori sunt importanţi atunci când este luat în considerare, tratamentul chirurgical.

După ce diagnosticul de bronşectazie este stabilit, se efectuează investigaţii pentru a identifica boala care a cauzat-o sau care a contribyjit la agravarea ei (în cazul-în care această boală nu a fost deja identificată). Astfel de invesrigaţii includ măsurarea nivelului de imunoglobulme din sânge, testarea pentru identificarea infecţiei HIV şi a altor afecţiuni ale sistemului imunitar, măsurarea concentraţiei de sare din transpiraţie (care este anormal la persoanele cu fibroză chistică) şi examinarea celulelor din cavitatea nazală, din mucoasa bronhică şi a spermatozoizilor cu ajutorul unui microscop special pentru a determina dacă există-anomalii structurale sau funcţionale ale cililor.'Atunci când bronşectaziile sunt limitate la nivelul unei singure arii pulmonare - de exemplu, a unui lob sau segment pulmonar - medicii pot efectua o bronhoscopie ^ pentru a determina dacă bcala este cauz.ită de un obiect străin aspirat sau de o tumoră. Se efectuează şi alte investigaţii pentru a identifica alte boli de care suferă pacientul, cum ar fi aspergiloza bronho-pulmonară alergică sau tuberculoza.

Poate fi necesară efectuarea unei analize genetice pentru identificarea genei fibrozei chistice atunci când pacientul are istoric familial sugestiv, prezintă infecţii respiratorii repetate sau se constată alte elemente de suspiciune la un copil sau la un adult tânăr, chiar dacă alte caracteristici tipice ale fibrozei chistice sunt absente.