Diabetul zaharat

Cele două tipuri de diabet au simptome foarte similare. Primele simptome sunt determinate de efectele directe ale hiperglicemiei. Când glicemia creşte peste 160-180 mg/dL, începe eliminarea de glucoză în urină. Dacă excreţia urinară de glucoză creşte şi mai mult, rinichii vor excretă cantităţi suplimentare de apă pentru a dilua glucoza. Din cauza eliminării unor volume urinare mari, persoanele cu diabet urinează frecvent (poliurie). Creşterea eliminării lichidiene conduce la sete intensă (polidipsie). Pierderile calorice pe cale urinară conduc la scădere ponderală. Pentru a compensa, apetitul indivizilor afectaţi creşte. Alte simptome includ tulburări de vedere, somnolenţă, greaţă şi reducerea rezistenţei la efort.

Tipul 1. La persoanele cu diabet de tip 1, simptomele debutează adeseori brusc şi cu intensitate crescută. Se poate instala rapid o stare denumită cetoacidoză diabetică, în absenţa insulinei, majoritatea celulelor din organism nu pot folosi glucoza din sânge. Pentru a supravieţui, aceste celule încep să utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase încep să metabolizeze grăsimile, ceea ce conduce la producţia unor compuşi denumiţi cetone. Cetonele reprezintă o sursă de energie celulară, însă determină acidifierea sângelui (cetoacidoză). Simptomele iniţiale ale cetoacidozei diabetice includ senzaţie intensă de sete şi eliminarea unor volume urinare mari, scădere ponderală, greaţă, vomă, oboseală şi - în special la copii - dureri abdominale. Respiraţia devine profundă şi rapidă, deoarece organismul încearcă să corecteze acidoza sanguină A. Aerul expirat miroase a acetonă, mirosul fiind determinat de cetonele excretate prin respiraţie. în absenţa tratamentului, cetoacidoza diabetică poate evolua către comă şi deces, uneori în decurs de numai câteva ore.

Tipul 2. Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot fi asimptomatice timp de mulţi ani sau chiar decade înainte
de a fi diagnosticate. Simptomele pot fi subtile. Creşterea volumului urinar şi senzaţia de sete sunt uşoare la început, agravându-se progresiv pe parcursul săptă¬mânilor sau lunilor. în final, indivizii prezintă oboseală extremă, vedere neclară şi deshidratare.
Uneori, în stadiile precoce ale diabetului, glicemia scade anormal de mult, o manifestare denumită hipoglicemie A-
Deoarece persoanele cu diabet tip 2 produc o cantitate redusă de insulină, cetoacidoza în mod normal nu apare, însă glicemia poate deveni extrem de ridicată (adeseori peste 1000 mg/dL). Valori atât de mari se înregistrează în situaţiile stresante, cum ar fi infecţiile sau anumite tratamente medicamentoase. Când glicemia creşte foarte mult, pacienţii pot prezenta deshidratare severă, care poate conduce la confuzie mentală, somnolenţă şi crize convulsive, o afecţiune denumită comă hiperosmolară hiperglicemică non-cetozică.