Embolismul pulmonar

Tratament

Tratamentul embolismului pulmonar începe cu administrarea de oxigen, iar la nevoie se administrează analgetice pentru ameliorarea durerii. Medicamentele anticoagulante, cum ar fi heparina, se administrează pentru prevenirea măririi cheagurilor de sânge preexis-tente şi pentru formarea altor cheaguri Heparma ." administrează intravenos pentru a se obţine un efect rapid, doza fiind reglată cu atenţie de către medic. Scopul este ca efectul maxim ai heparinei să fie obţinut in primele 24 ore de tratament. în caz contrar, pacientul are risc înalt de producere a altor episoade de embolism pulmo¬nar şi de formare a unor cheaguri noi sau de mărire a cheagurilor preexistente. Heparina cu greutate moleculară mică este probabil la fel de eficace ca şi heparina normală şi nu necesită monitorizarea parametrilor sanguini, aşa cum este necesar în cazul tratamentului cu heparină convenţională. Warfarina, care inhibă de asemenea coagularea, însă începe să acţioneze după un interval mai lung de timp, este următorul medicament care se administrează. Deoarece se administrează pe cale orală, aceasta poate fi folosită timp îndelungat. Heparina şi warfarina se administrează împreună timp de 5 până la 7 zile, până când analizele sanguine indică faptul că warfarina poate preveni singură coagularea. în acest caz, tratamentul cu heparină este întrerupt.
Durata administrării anticoagulantelor depinde de starea pacientului. Dacă embolismul pulmonar este cauzat de un factor de risc temporar, cum ar fi o intervenţie chirurgicală, tratamentul se administrează timp de 2 până la 3 luni. în cazul în care cauza este o problemă de durată, de exemplu repausul prelungit la pat, tratamentul se administrează între 3 şi 6 luni, însă uneori trebuie să fie continuat indefinit. De exemplu, pacienţii cu embolism pulmonar recurent datorat unei predispoziţii ereditare la formarea cheagurilor de sânge sunt nevoiţi să ia tratament anticoagulant indefinit. în timpul tratamentului cu warfarină, pacientul trebuie să efectueze periodic o analiză sanguină prin care se determină dacă este necesară ajustarea dozei. Modifi-cările dietei şi administrarea a numeroase alte medi-camente pot afecta magnitudinea anticoagulării realizate prin administrarea acestui medicament. în cazul în care efectul anticoagulant este excesiv. Se poate produce hemoragie severă la nivelul mai multor organe.
Terapia trombolitică se foloseşte la pacienţii care prezintă risc de deces consecutiv embolismului pulmo-nar. Medicamentele trombolitice, cum ar fi streptokinaza sau activatorul tisular al plasminogenului (TPA), scindează şi dizolvă cheagul. însă aceste medicamente nu pot fi administrate la pacienţii care au suferit o intervenţie chirurgicală în ultimele 2 săptămâni, la femeile însărcinate, la pacienţii care au avut recent un accident vascular cerebral sau care au risc crescut de hemoragie. Pacienţii cu embolism sever pot necesita intervenţie chirurgicală pentru a fi salvaţi; îndepărtarea ernbolului din artera pulmonară poate fi salvatoare. Intervenţia chirurgicală este indicată şi pentru îndepăr-tarea unor cheaguri arteriale vechi care cauzează dispnee persistentă şi hipertensiune pulmonară cronică.

La nivelul venei principale a.abdomenului, care transportă la inima dreaptă sângele de la nivelul picioarelor şi pelvisului, se poate amplasa pe cale chirurgicală un filtru A ■ Un astfel de filtru poate fi utilizat in cazul în care embolia se produce îh ciuda tratamentului;anticoagulant sau daca anticoagulantele nu pot fi utilizate sau cauzează hemoragii semnificative. Deoarece în general cheagurile ie sânge au originea la nivelul membrelor inferioare sau al pelvisului, acest filtru împiedică de obicei ajungerea ernbolilor la nivelul arterei pulmonare.
în cazul episoadelor de embolism pulmonar cauzate de emboli formaţi din lichid amniotic sau grăsime, este necesară oxigenoterapia şi uneori ventilaţia mecanică, în plus, deoarece embolii formaţi din lichid amniotic stimulează formarea cheagurilor sanguine (coagularea), este necesară uneori administrarea unor agenţi, cum ar fi crioprecipitatul, pentru a bloca etape cheie ale coagulării (cum ar fi formarea în circulaţie a depozitelor de fibrină).