Categoria C: comportamentele dominate de anxietate sau inhibiţie

Tratament

Trăsăturile de personalitate se dezvoltă în decurs de mulţi ani, astfel încât tratamentul durează de asemenea mult timp. Nu există niciun tratament pe termen scurt care să vindece o tulburare de personalitate, cu toate că unele beneficii se obţin mai rapid decât altele. De exemplu, tratamentul medicamentos sau reducerea stresului pot ameliora rapid simptome precum anxietatea şi depresia. Modificările compotamentale pot să apară în decurs de un an; cele interpersonale necesită mai mult timp pentru a se instala. De exemplu, la un individ cu personalitate dependentă, modificarea comportamentală poate consta în absenţa informaţiilor că nu poate lua decizii; modi¬ficarea interpersonală poate fi interacţiunea cu ceilalţi la locul de muncă sau în familie, într-un mod care arată că pacientul caută sau cel puţin acceptă unele respon¬sabilităţi ce implică luarea unor decizii.

Deşi tratamentele diefră în funcţie de tipul tulburării de personalitate, există unele principii generale. Fiindcă pacientul nu consideră că există o problemă cu propriul comportament, acesta trebuie confruntat cu consecinţele neplăcute ale gândurilor şi acţiunilor sale. în acest scop, terapeutul trebuie să evidenţieze în mod repetat consecinţele nedorite.

Uneori, terapeutul consideră că este necesar să stabi¬lească nişte limite ale comportamentului (de exemplu, persoanei i se poate spune că nu poate vorbi tare când este furioasă, ci că trebuie să vorbească pe un ton normal). Impli¬carea membrilor familiei este benefică şi adeseori esenţială, deoarece acţiunile acestora pot amplifica sau diminua comportamentul sau gândurile problematice. Terapia familială sau de grup, traiul în comun în diferite clinici, precum şi participarea la activităţi sociale cu scop terapeutic sau la grupuri de autoajutoare sunt metode importante care ajută la schimbarea comportamentelor anormale.

Psihoterapia rămâne elementul de bază în cadrul majorităţii tratamentelor; de obicei trebuie continuată mai mult de 1 an pentru a induce modificări ale compor¬tamentului inadecvat sau ale relaţiilor interpersoanale. în contextul unei- relaţii medic-pacient bazate pe încredere, cooperare şi absenţa exploatării, persoana poate începe să înţeleagă care sunt sursele suferinţei sale şi poate ajunge să îşi dea seama ce comportam 'ritul său anormal. Psihoterapia poate ajuta la recunoaşterea atitudinilor şi comportamentelor care conduc la prot 1 me interpersonale, cum ar fi dependenţa, neîncrederea, aroganţa şi manipularea.

In cazul unor indivizi cu tulburări de personalitate, în special care implică itiridini, aşteptări şi convingeri inadecvate (de exemplu, r-er.îoiabtatea narcisistă "au cea obsesiv-compul• bă;, 3 c obr<=i este recomandaţi psihanaliza , fiind rj- tcs.uă ccn*.murea ace. tei > timp de cel puţin 3 am. Terapii Cvmportamentală " este util pentru schimbarea unor comportamente precum izol a e socială, neglijenţa, nehotărârea şi izbucnirile tempe¬ramentale. Modificările comportamentale sunt de importanţă maximă la cei cu personalitate la limită, antisocială sau evitantă. însă indivizii cu personalitate paranoică sau antisocială pot fi numai rareori trataţi, indiferent de tipul de tratament.

Tratamentul medicamentos este uneori adecvat pentru persoanele cu tulburări de personalitate care prezintă şi manifestări de depresie, fobie, sau panică. însă medi¬camentele asigură de obicei numai ameliorarea parţială a simptomelor. Prin contrast, sentimentele de anxietate şi tristeţe produse de tulburările de personalitate sunt rareori ameliorate în mod satisfăcător de medicamente. Tratamentul medicamentos pentru cei cu personalitate la limită este frecvent complicat de folosirea inadecvată a medicamentelor sau de încercări de sinucidere.