Diverticulita

Diverticulita reprezintă inflamaţia sau infecţia unuia sau mai multor diverţiculi.

Diverticulita apare la persoanele cu diverticuloză. Afec¬tează de obicei colonul sigmoid, care este ultiuml seg¬ment al intestinului gros, imediat înainte de rect. Diver¬ticulita este mai frecventă la persoanele în vârstă de peste 40 de ani. Poate fi severă la persoanele de orice vârstă, cu toate că este mai gravă la vârstnici, în special la cei care iau corticosteroizi sau alte medicamente care inhibă activitatea sistemului imunitar şi astfel creşte riscul de infecţii. în rândul persoanelor de sub 50 de ani care trebuie să fie operate pentru diverticulita, bărbaţii sijnt mai mulţi decât femeile, raportul fiind de trei la unu; la peste 70 de ani, femeile sunt mai multe decât bărbaţii în raport de trei la unu.

Simptome şi diagnostic

Diverticulita produce de obicei durere, sensibilitate la atingere (de obicei în partea stângă inferioară a abdomenului) şi febră. Spre deosebire de diverticuloză, în general diverticulita nu determină hemoragie gastro- intestinală.

Dacă medicul ştie că persoana are diverticuloză, diag¬nosticul de diverticulita poate fi stabilit aproape în totalitate pe baza simptomelor. însă multe alte boli care afectează intestinul gros şi alte organe intraabdominale şi pelviene pot produce simptome similare cu diverticulita - de exemplu apendicita, cancerul de colon şi cancerul ovarian, abcesele (cavităţi pline cu puroi) şi tumorile benigne ale peretelui uterin (fibroamele uterine).
Pentru a stabili dacă este vorba de diverticulită şi nu de apendicită sau de un abces, de mare utilitate este tomografia computerizată (CT) sau ecografia.

După ce inflamaţia s-a ameliorat sau infecţia a fost tratată, medicul poate efectua o colonoscopie (examinarea intestinului gros folosind un tub flexibil care are la capăt o cameră video) sau o clismă baritată urmată de radiografii abdominale. Colonoscopia sau radiografiile sunt nece¬sare pentru a confirma prezenţa diverticulozei sau a evalua gravitatea bolii. De obicei aceste proceduri trebuie amânate câteva săptămâni după tratament, deoarece pot produce leziuni sau chiar ruptura intestinului inflamat. Uneori pentru confirmarea diagnosticului este necesară efectuarea unei intervenţii chirurgicale exploratorii.