Refluxul gastroesofagian

Profilaxie şi tratament

Se pot lua multe măsuri pentru reducerea refluxului gastroesofagian. Menţinerea capului cu aproximativ 15 cm peste nivelul orizontal poate preveni pătrunderea acidului în esofag în timpul somnului. Anumite alimente (cum sunt grăsimile şi ciocolata) ar trebui evitate, iar pacientul trebuie să renunţe la fumat şi să reducă admi¬nistrarea anumitor medicamente (cum ar fi antico- linergicele, anumite antidepresive, blocanţii canalelor de calciu şi nitraţii), deoarece acestea reduc contracti- litatea sfincterului esofagian inferior. Medicul poate prescrie un medicament colinergic (cum ar fi betanecol sau metoclopramid) pentru ca sfincterul esofagian infe¬rior să se închidă mai bine. Cafeaua, alcoolul şi alte substanţe care stimulează puternic producerea acidului gastric sau care întârzie evacuarea stomacului, ar trebui de asemenea evitate.

Multe dintre medicamentele folosite pentru trata-mentul gastritei şi ulcerelor peptice sunt utile şi în prevenirea şi tratamentul refluxului gastroesofagian A.

De exemplu, antiacidele administrate înainte de culcare sunt foarte utile. Acestea ameliorează durerea produsă de ulceraţiile esofagiene prin scăderea cantităţii de acid care ajunge în esofag. însă inhibitorii pompei de protoni, cele mai potente medicamente pentru reducerea secreţiei acide gastrice, reprezintă de obicei tratamentul cel mai eficace pentru refluxul gastroesofagian, deoarece chiar şi o cantitate redusă de acid poate produce simptome importante. Pentru a se obţine vindecarea trebuie ad-ministrate timp de 4 până la 12 săptămâni medicamente care scad producţia acidă gastrică. Ulcerele se vindecă lent, sunt de obicei recurente, iar atunci când sunt cronice şi severe pot produce după vindecare stricturi esofagiene.

Ingustarea esofagului se tratează cu medicamente şi prin dilataţii repetate, care se efectuează prin folosirea unor baloane sau a unor dilatatoare cu calibru progresiv mai mare. Dacă dilataţia este reuşită, îngustarea esofagului nu limitează semnificativ alimentaţia pacientului.
Esofagul Barrett poate sau nu să se vindece atunci când simptomele sunt ameliorate prin tratament. De aceea, pacienţii cu esofag Barrett trebuie să fie examinaţi endoscopic la fiecare 2-3 ani pentru a fi siguri că boala nu evoluează spre cancer.

Intervenţia chirurgicală este o opţiune la persoanele ale căror simptome nu răspund la administrarea de medicamente, sau la cei cu esofagită persistentă chiar şi după ameliorarea simptomelor. în plus, operaţia este tratamentul preferat la pacienţii care nu doresc să ia medicamente timp de mulţi ani. în prezent se poate interveni pe cale laparoscopică, procedura fiind minim invazivă. însă 20-30% dintre pacienţii la care se efec-tuează această procedură prezintă complicaţii, cele mai frecvente fiind dificultăţile la deglutiţie şi senzaţia de balonare sau disconfort abdominal imediat după masă.