Hipopituitarismul

Hipopituitarismul reprezintă hipofuncţia glandei pituitare, care se manifestă prin scăderea producţiei unuia sau mai multor hormoni hipofizari.
Hipopituitarismul, o afecţiune rară, poate fi cauzat de numeroşi factori, cum ar fi tumorile pituitare sau aportul sanguin insuficient la nivelul glandei hipofize.

Simptome şi complicaţii

Deşi simptomele debutează uneori brusc şi dramatic, in general acestea încep să se manifeste treptat şi pot rămâne neobservate timp îndelungat. Manifestările depind de care hormoni hipofizari sunt produşi în cantităţi insuficiente. Uneori se constată scăderea producţiei unui singur hormon; de obicei însă scad simultan concentraţiile mai multor hormoni (panhipopituitarism). Producţia hormonului de creştere,
hormonului luteinizant şi a hormonului stimulator 3I foliculilor scade adeseori înainte de diminuarea eliberării de hormon stimulator tiroidian şi corticotropină.

Deficitul de hormon de creştere. Dacă apare în copilărie, scăderea concentraţiei hormonului de creştere conduce în general la dezvoltare corporală deficitară şi statură scundă (nanism). La adulţi, deficitul de hormon de creştere nu afectează înălţimea, deoarece creşterea oaselor a încetat, însă poate determina creşterea procentajului de grăsime şi diminuarea musculaturii, subţierea oaselor şi reducerea tonusului energetic şi a calităţii vieţii.
Deficitul de gonadotropine (hormon stimulator al foliculilor şi hormon luteinizant). La femeile în premenoapuză, deficitele pentru aceşti hormoni determină încetarea ciclurilor menstruale (amenoree), infertilitâte, scăderea gradului de lubrifiere a vaginului şi pierderea unor caractere sexuale feminine. La bărbaţi, deficitele conduc la atrofia testiculelor, scăderea producţiei de spermatozoizi (cu infertilitâte) şi pierderea unor caractere sexuale masculine. Deficitul de hormon luteinizant şi hormon stimulator al foliculilor poate apărea în sindromul Kallmann; persoanele afectate prezintă cheiloschizis sau palatoschizis A, nu pot percepe culorile, iar funcţia olfactivă este absentă.

Deficitul de hormon stimulator tiroidian. Deficitul de hormon stimulator tiroidian conduce la hipofuncţia glandei tiroide (hipotiroidism), Cu apariţia confuziei, intoleranţei la frig, creştere ponderală, constipaţie şi uscarea pielii. însă majoritatea cazurilor de hipotiroidism surit determinată de afectarea directă a glandei tiroide şi nu de scăderea nivelului hormonilor pituitari.
Deficitul de corticotropină. Deficitul de corticotropină determină hipofuncţia glandelor corticosuprarenale (boală Addison) *, care se manifestă prin oboseală, hipotensiune arterială, scăderea concentraţiei sanguine a glucozei şi scăderea toleranţei la stres. Acesta este cel mai grav deficit hormonal hipofizar; dacă organismul nu poate sintetiza corticotropină, evoluţia bolii poate fi fatală.

Deficitul de prolactină. Deficitul de prolactină reduce sau aboleşte capacitatea femeilor afectate de a produce lapte după naştere. O cauză de scădere a nivelului de prolactină şi a deficitului pentru alţi hormoni pituitari este sindromul Sheehan, o complicaţie rară a naşterii. Acest sindrom apare de obicei din cauza pierderilor san-guine excesive şi instalării stării de şoc în timpul naşterii, care conduce la distrugerea parţială a glandei pituitare. Simptomele includ oboseală, absenţa părului pubian şi de la nivelul axilei şi incapacitatea de a produce lapte (la femei). Deficitul de prolactină 14bărbaţi nu are efecte negative cunoscute.