Insuficienţa renală cronică

Insuficienţa renală cronică reprezintă declinul lent progresiv (în decurs de luni sau ani) al capacităţii rinichilor de a filtra din sânge produşii finali de metabolism.
Există multe boli care pot produce leziuni renale ireversibile. Insuficienţa renală acută se poate croniciza când funcţiile renale nu se reiau după tratament. Ca urmare, orice factor care poate produce insuficienţă renală acută poate cauza şi insuficienţă renală cronică, însă cea mai frecventă cauză a insuficienţei renale cronice este diabetul zaharat, urmat de hipertensiunea arterială. Ambele boli produc în rnod direct leziuni ale vaselor renale mici. Alte cauze de insuficienţă renală cronică includ obstrucţia de tract urinar, anomaliile renale (cum ar fi rinichiul polichistic, glomerulonefrita) şi bolile autoimune (cum ar fi lupusul eritematos sistemic), în care există anticorpi care produc leziuni ale vaselor san¬guine renale de mici dimensiuni (glomerulii) şi ale tubulilor renali.

Simptome şi semne

Simptomele pot apărea treptat, sau apar în continuarea simptomelor insuficienţei renale acute. Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată prezintă numai simptome uşoare, cu toate că se produce creşterea concentraţiilor sanguine ale ureei şi ale altor produşi finali de metabolism. în acest stadiu pacienţii sunt nevoiţi să urineze de mai multe ori în timpul nopţii (nicturie), deoarece rinichii nu pot reabsorbi apa din urină pentru a reduce volumul şi a creşte concentraţia urinară, aşa cum se întâmplă în mod normal noaptea.
Pe măsură ce insuficienţa renală se agravează şi în sânge se acumulează produşi finali de metabolism, pacienţii devin obosiţi şi au o stare de slăbiciune genera¬lizată, iar capacitatea lor mintală se reduce. Aceste simp¬tome se accentuează odată cu creşterea acidităţii sângelui, o afecţiune denumită acidoză. Apar diminuarea apetitului şi respiraţia dificilă (dispnee). Oboseala şi starea de slăbiciune pot fi atribuite parţial scăderii producţiei de globule roşii (deci anemiei care apare). Pacienţii cu insuficienţă renală cronică fac uşor vânătăi şi sângerează mult timp după tăieturi sau alte leziuni. Insuficienţa renală cronică conduce şi la scăderea capacităţii organis¬mului de a combate infecţiile.

Pe măsură ce produşii finali de metabolism se acumulează în sânge, leziunile musculare şi nervoase pot cauza contracţii musculare involuntare, slăbiciune musculară, crampe şi durere. Persoanele afectate por resimţi o senzaţie de înţepături la nivelul membrelor şi pot pierde sensibilitatea în anumite regiuni ale corpului. Encefalopatia, o afecţiune caracterizată prin disfuncţie cerebrală, apare din cauza substanţelor toxice din sânge. Aceasta poate conduce la confuzie, letargie şi crize con¬vulsive.

La persoanele cu insuficienţă renală apare frecvent hipertensiune deoarece rinichii afectaţi produc hormoni care cresc tensiunea arterială. în plus, rinichii nu pot excreta excesul de săruri şi apă. Retenţia hidrosalină poate conduce la insuficienţă cardiacă, care determină dispnee. Sacul care înconjoară inima (pericardul) se poate inflama (pericardită) din cauza acţiunii substanţelor iritante din sânge. Complicaţiile cauzează dureri toracice şi hipotensiune arterială. Concentraţia sanguină a trigliceridelor este frecvent crescută, ceea ce - alături de hipertensiune - creşte riscul de ateroscleroză. Acumularea de produşi finali de metabolism în sânge cauzează şi greaţă, vomă, gust neplăcut în gură, care pot conduce la malnutriţie şi scădere ponderală. Persoanele cu insuficienţă renală cronică avansată fac frecvent ulcere gastrointestinale şi hemoragii digestive. Culoarea pielii se modifică în galben-maroniu, iar uneori concentraţia ureei este atât de mare încât aceasta se cristalizează din transpiraţie, formând o pudră albă pe suprafaţa pielii. Unii indivizi cu insuficienţă renală cronică prezintă prurit generalizat.
Formarea şi menţinerea ţesuturilor osoase poate fi afectată (osteodistrofie renală) dacă anumite afecţiuni care se asociază cu insuficienţa renală cronică sunt prezente timp îndelungat. Aceste afecţiuni includ creşterea nivelului de hormon paratiroidian, scăderea concentraţiei sanguine de calcitriol (forma activă a vitaminei D), scăderea absorbţiei de calciu şi creşterea concentraţiei sanguine de fosfat. Osteodistrofia renală poate conduce la dureri osoase şi creşte riscul de producere a fracturilor.