Fracturile

Ingrijirea ghipsului


Atunci când face baie pacientul trebuie să ! acopere ghipsul cu o pungâ de plastic şi să sigileze cu atenţie partea de sus cu ajutorul unui elastic sau a unei oenzi adezive. înveli¬şurile impermeabile speciale care se găsesc în comerţ sunt uşor de utilizat şi sunt mai sigure. în cazul în care ghipsul se udă, căp¬tuşeala interioară retine umezeala si nu se mai usucă. Se poate încerca uscarea acesteia cu ajutorul unui uscător de păr. Dacă nu se obţin rezultate ghipsul va trebuie schimbat pentru a 1 se preveni macerarea tegumentului.

Pacientul nu trebuie să împingă niciodată în interiorul ghipsului un obiect ascuţit sau cu vârf | (de exemplu, cu scopul de a se scărpina). I Pielea din jurul ghipsului trebuie verificată în ! fiecare zi, iar peste orice regiune înroşită se | va aplica o loţiune.

Când se odihneşte pacientul este important să poziţioneze ghipsul cu atenţie, utilizând o pernă sau o pătură, astfel încât marginea ghipsului să nu zgârie sau să exercite presiune asupra tegumentului. Leziunile cauzate de frecare sau escareie apar de obicei în regiunile în care pielea vine în contact cu ghipsul. Dacă mar¬ginea ghipsului este aspră, aceasta poate fi acoperită cu bandă adezivă moale, cu mo- leschin, cu şerveţele sau cu cârpe.
Ghipsul trebuie ridicat periodic, în funcţie de j recomandările medicului, astfei încât edemul 1 să nu fie pronunţat.
Dacă ghipsul cauzează durere persistentă sau ; pare prea strâns pentru o perioadă mai lungă I de timp medicul trebuie contactat imediat. Le- | ziunile cauzate de presiune si edemul neexplicat j impun de obicei scoaterea imediată a ghipsului.

Ghipsul se realizeaza prin înfăşurarea în jurul membrului afectat a unor bandaje îmbibate cu ipsos sau a unor benzi de fibră de sticla care se întăresc atunci când sunt umezite.