Anevrisme

Simptome şi semne
Anevrismele aortei toracice pot ajunge la dimensiuni impresionante fără a fi simptomatice. Apariţia simpto-melor este determinată de presiunea exercitată de aorta care se dilată asupra struct urilor de vecinătate, astfel încât depinde de locul în care se produce anevrismul. Simptomele tipice sunt durerea (de obicei localizată înalt la nivelul spatelui), tuşea şi wheezingul. Rareori pacientul expectorează sânge din cauza presiunii sau eroziunii traheii sau a căilor respiratorii din vecinătatea anevrismului. Deglutiţia (înghiţirea) poate fi dificilă dacă anevrismul exercită presiune asupra esofagului, conductul prin care alimentele trec înainte de a ajunge în stomac. Dacă pre¬siunea este aplicată pe unul dintre nervii care controlează funcţionarea laringelui, vocea pacientului poate deveni răguşită. Un grup de simptome, denumit sindromul Horner poate apărea atunci când presiunea este exer¬citată asupra anumitor nervi localizaţi intratoracic. Simpto¬mele includ constricţia pupilei, scăderea pleoapei şi transpiraţii la nivelul unei jumătăţi a feţei. Pulsaţiile anor¬male pt rc^pute la nivelul pieptului pot indica prezenţa unui ant'.nsm al aortei toracice. Pe radiografii poate fi vi ni '<îs7Af "1 traheea depl rată într-o parte de către anevrism.
Atunci când un anevrism al aortei toracice se rupe, duri rea intensă resimţită de bolnav este localizată de obicei la nivelul spatelui superior. Pe măsură ce ruptura avansează, aceasta poate radia către partea inferioară a spatelui şi către cavitatea abdominală. Durerea poate fi percepută şi la nivelul toracelui şi braţelor, la fel ca şi în cazul unui sindrom coronarian. Pacientul intră rapid în şoc A şi moare din cauza hemoragiei interne.

Diagnostic .
Medicii stabilesc diagnosticul de anevrism al aortei toracice pe bâza simptomatologiei, sau pot descoperi anevrismul întâmplător în timpul unui examen fizic de rutină. Anevrismul poate fi descoperit şi în urma efectuării dintr-un alt motiv a unei radiografii toracice. Pentru a determina cu precizie dimensiunile unui anevrism se utilizează tomografia computerizată (TC), rezonanţa magnetică nucleară (RMN) sau ecografia transesofagiană (în care sonda ecografică este introdusă prin cavitatea bucală până în esofag). Aortografia (efectuarea de radio¬grafii după injectarea unei substanţe radioopace care umple anevrismul) este efectuată de obicei pentru a-i ajuta pe medici să stabilească dacă intervenţia chirurgicală este necesară şi care tip de intervenţie este cel mai potrivit. De asemenea, mai pot fi utilizate angiografia cu rezonanţă magnetică sau angiografia cu tomografie computerizata.

Tratament
Dacă un anevrism al aortei toracice are diametral de 6 centimetri sau mai mare, atunci se intervine chirurgical şi se repară defectul utilizând o grefa sintetică, la fel ca şi în cazul unui anevrism al aortei abdominale. înainte de operaţie se administrează un beta-blocant, un blocant al canalelor de calciu sau un alt medicament împotriva hipertensiunii arteriale , astfel încât frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială să scadă, astfel încât riscul de ruptură să fie redus, Perioada de internare în spital este cuprinsă între 5 şi 8 zile în cazul intervenţiei chirurgicale tradiţio¬nale (în care se practică o incizie toracică) şi între 2 şi 5 zile în cazul aplicării unui stent (în cadrul acestei metode, o grefă pliabilă este introdusă în interiorul aortei printr-o
inghinal). La pacienţii care au sindrom Marfan, riscul ură este mai mare, astfel încât medicii pot reco- intervenţia chirurgicală chiar şi în cazul anevris- melor de dimensiuni mai mici.
Riscul de deces este între 5 şi 15% în timpul reparării anevrismelor aortei toracice, însă ajunge la 50% în cazul în care se intervine chirurgical pentru repararea unui anevrism rupt. Anevrismele rupte ale aortei toracice sunt întotdeauna fatale dacă nu sunt tratate.