Amnezia disociativă

Simptome şi diagnostic

Cel mai frecvent întâlnit simptom la persoanele cu amnezie disociativă este reprezentat de pierderea de memorie. La scurt timp după instalarea amneziei, pacientul pare confuz. Multe persoane prezintă un grad variabil de depresie sau suferă foarte puternic din cauza amneziei.

Pentru a stabili diagnosticul, medicul trece în revistă cu atenţie toate simptomele şi efectuează un examen clinic pentru a exclude cauzele organice ale amneziei. Investigaţiile, care includ electroencefalografia şi anali-zele sanguine pentru depistarea diferitelor toxine şi medicamente, sunt necesare uneori pentru a exclude cauzele organice. Se efectuează şi un examen psihologic. Investigaţiile psihologice speciale îl ajută adeseori pe medic să caracterizeze şi să înţeleagă mai bine expe-rienţele disociative ale pacienţilor şi să pună la punct un plan terapeutic.

Tratament şi prognostic

Tratamentul se începe prin liniştirea pacientului. Dacă amintirile nu sunt redobândite spontan, sau dacă acestea trebuie redobândite urgent, tehnicile speciale folosite în acest scop sunt frecvent eficace. Prin hipnoză şi interviuri conduse sub influenţa diferitelor medicamente (când pacientul este calm şi sedat prin administrarea intra- venoasă de amobarbital sau midazolam), medicul încearcă să obţină de la pacient informaţii legate de trecutul acestuia.

Se folosesc hipnoza şi medicamentele pentru a se reduce anxietatea determinată de amnezie şi pentru a depăşi mecanismele de apărare pe care persoana le-a creat pentru a nu-şi reaminti ^experienţe neplăcute sau stări conflictuale. Medicul trebuie sâ aibă grijă să nu sugereze ceea ce pacientul ar trebui să îşi reamintească şi nici să nu-i producă acestuia o stare de anxietate prea intensă. Amintirile reamintite folosind aceste tehnici pot să nu fie adecvate, astfel încât poate fi necesar ajutor din exterior. De aceea, înainte de a începe, pacientul cu amne¬zie este informat de faptul că tehnicile pot să conducă la obţinerea unor informaţii care nu sunt exacte, fiind necesar consimţământul său pentru tratament.

Redobândirea cât mai multor amintiri ajută la refacerea continuităţii de identitate a individului şi a perso-nalităţii acestuia. După remiterea amneziei, continuarea psihoterapiei îi ajută pe pacienţi să înţeleagă trauma-tismele sau conflictele care au determinat boala, precum şi metodele prin care îşi pot rezolva aceste probleme.
Se pare că majoritatea persoanelor redobândesc propriile amintiri şi reuşesc să rezolve conflictele care au produs amnezia. Există însă cazuri în care pacienţii nu pot reuşi să îşi reamintească trecutul.