4. Procese tehnologice de referință

4.1. Prezentarea principiilor generale care stau la baza proiectării proceselor
tehnologice

Stabilirea succesiunii optime a operațiilor în cadrul unui proces tehnologic are la bază
următoarele principii:
•	suprapunerea bazelor tehnologice cu bazele de cotare;
•	număr minim de schimbări ale bazelor tehnologice;
•	descoperirea defectelor ascunse ale semifabricatelor să se facă în prima operație;
•	prelucrarea bazelor tehnologice să se facă în prima sau cel mult a doua operație;
•	numărul operațiilor să fie minim;
•	stabilirea corectă a tratamentelor termice;
•	prelucrarea suprafețelor care reduc rigiditatea piesei să se facă în ultimele operații;
•	prelucrarea suprafețelor cu prescripții de precizie ridicată în operații sau faze de
degroșare, semifinisare și finisare distincte;
•	lungimea curselor active și a celor de mers în gol să fie minime;
•	prelucrarea suplimentară a unor suprafețe de orientare în vederea executării
•	operației finale;
•	efectuarea operațiilor de control tehnic intermediar după etapele importante de
prelucrare: degroșare, semifinisare, finisare.
Un aspect important ce trebuie avut în vedere este gradul de detaliere a proceselor
tehnologice în operații si treceri de prelucrare.
Principiile care stau la baza prelucrărilor prin așchiere sunt principiul concentrării
prelucrărilor si principiul diferențierii prelucrărilor.
1.	Principiul concentrării prelucrărilor:
Constă în executarea unor operații formate dintr-un număr mare de faze care pot fi
executate succesiv, simultan sau succesiv-simultan cu una sau mai multe scule așchietoare,
menținând, de regulă, aceeași orientare și fixare a piesei.
Procesul tehnologic astfel proiectat conține un număr mic de operații cu faze multiple, iar
în cadrul fiecărei operații, semifabricatul suferă transformări importante de formă și dimensiuni.
Acest proces tehnologic corespunde, în principal, prelucrării pieselor în producția de serie
mică și unicat, pieselor de dimensiuni mari, care consumă o cantitate mare de timp pentru
transportul de la un loc de muncă la altul, precum și pentru orientarea și fixarea piesei în vederea
prelucrării, pieselor în producția de serie pe mașini-unelte agregat și pe mașini semiautomate și
automate convenționale, pieselor complexe pe mașini-unelte cu comandă numerică, centre de
prelucrare și în celule flexibile, indiferent de seria de fabricație.
2.	Principiul diferențierii prelucrărilor:
Constă în executarea unor operații formate dintr-o singură fază sau un număr de faze redus, în care se prelucrează o suprafață sau un număr mic de suprafețe, cu o singură sculă sau câteva scule simple.
Procesul tehnologic astfel proiectat conține un număr mare de operații și, în cadrul fiecărei
operații, semifabricatul suferă transformări relativ mici ale formei și dimensiunilor. În cazul
diferențierii la limita maximă, numărul operațiilor este egal cu cel al fazelor.
Proiectarea tehnologiei pe principiul diferențierii este caracteristică producției de serie
mare și masă care se executa pe linii tehnologice cu flux continuu. De asemenea, principiul
diferențierii se mai aplică și în urma condițiilor producției de serie mică și mijlocie pe mașini
universale și specializate, când se lucrează cu loturi de piese, pentru a se păstra reglajul sculelor.
4.2. Date privind procesul tehnologic tip
Reperul face parte din clasa „piese prismatice”.
Procesul tehnologic tip al pieselor din clasa „piese prismatice” este următorul:
Prelucrările mecanice se execută, de obicei, pe semifabricate turnate sau sudate în
următoarea ordine aproximativă:
1) Prelucrarea uneia sau a două suprafețe de arie maximă ca baze tehnologice, cu
prinderea piesei pe acele baze brute care rămân eventual neprelucrate pe piesa finită;
2) Prelucrarea a două găuri precise pe suprafața plană prelucrată, ca baze tehnologice
(la piesele de gabarit mare se preferă prelucrarea găurilor in aceeași operație cu
prelucrarea suprafeței de baza);
3) Prelucrarea de degroșare a celorlalte suprafețe mari ale piesei;
4) Prelucrarea de degroșare a suprafețelor mai mici;
5) Prelucrarea de finisare a suprafețelor principale la care se impune acest lucru;
6) Prelucrarea găurilor, de degroșare si finisare;
7) Încărcarea hidraulică a piesei, unde este cazul;
8) Tratament termic, dacă este cazul;
9) Control final.