Diabetul insipid central

Simptome şi diagnostic

Simptomele pot debuta progresiv sau brusc, la orice vârstă. Adeseori, singurele simptome sunt senzaţia intensă de sete şi producţia crescută de urină. Persoanele afectate pot consuma cantităţi foarte mari de lichide - între 4 şi 40 de litri pe zi - pentru a compensa pierderile lichidiene în urină. De obicei pacienţii preferă să con-sume apă foarte rece. Când compensarea nu este posibilă, se instalează rapid starea de deshidratare şi se produce scăderea presiunii sanguine şi instalarea stării de şoc. Pacienţii continuă să elimine volume mari de urină diluată, acest lucru fiind uşor de observat în special pe parcursul nopţii.
Prezenţa diabetului insipid se suspectează la persoa-nele care produc volume mari de urină. Primul test utilizat este dozarea în urină a glucozei, pentru a se ex-clude diabetul zaharat. Analizele sanguine arată valori anormale ale multor electroliţi (de exemplu creşterea concentraţiei sodiului). Cel mai bun test diagnostic este testul deprivării de apă, în care se măsoară la intervale regulate, pentru o perioadă de aproximativ 12 ore (în timpul căreia persoana nu consumă apă), producţia de urină, nivelul electroliţilor sanguini (sodiul) şi greutatea corporală. După 12 ore - sau chiar mai devreme dacă presiunea sanguină scade sau frecvenţa cardiacă se măreşte, ori dacă greutatea corporală scade Cu peste 5% - testul este întrerupt şi se injectează hormon antidiuretic. Diagnosticul de diabet insipid central se confirmă dacă, în urma administrării de hormon antidiuretic, producţia excesivă de urină încetează, urina devine mai concentrată, iar presiunea sanguină creşte şi inima reîncepe să bată normal. Diagnosticul de diabet insipid nefrogen se stabi¬leşte dacă după administrarea hormonului antidiuretic pacientul continuă să producă un volum mare de urină, urina rămâne diluată, iar presiunsfi sanguină şi frecvenţa cardiacă nu se modifică.

Tratament

Se poate administra de câteva ori pe zi cu ajutorul unui spray nazal vasopresină sau desmopresină (forme modificate de hormon antidiuretic). Doza se reglează astfel încât să fie menţinut echilibrul hidric al organis-mului şi un debit urinar normal. Dozele prea mari pot conduce la retenţie lichidiană, apariţia de edeme şi alte probleme. Persoanele cu diabet insipid central care suferă intervenţii chirurgicale sau care nu sunt conştiente beneficiază de administrarea hormonului antidiuretic sub formă injectabilă.
Uneori, diabetul insipid central poate fi controlat cu ajutorul unor medicamente ce stimulează producţia de hormon antidiuretic, cum ar fi clorpropamida, carbana- zepina, clofibratul şi diferite diuretice (tiazidice). Aceste medicamente nu ameliorează simptomele complet la persoanele cu diabet insipid sever.