Durerile lombare

Tratament

In cazul durerii lombare recent apărute, tratamentul începe prin evitarea activităţilor care solicită coloana vertebrală şi care produc durere - cum ar fi ridicarea unor obiecte grele şi aplecatul. Durerea poate fi ameliorată prin repaus la pat timp de câteva zile, însă această metodă nu grăbeşte vindecarea, iar majoritatea specialiştilor recomandă continuarea activităţii. Repausul la pat, dacă este necesar, nu ar trebui să dureze mai mult de 1-2 zile. Când durerea lombară este produsă de o boală specifică, tratamentul bolii respective poate ameliora durerea lombară - de exemplu, administrarea de antibiotice pentru o infecţie a vezicii urinare.
Se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) A eliberate fără prescripţie medicală, pentru a ameliora durerea şi a reduce inflamaţia. Miorelaxantele, cum sunt metocarbamolul, carisoprodolul, ciclobenza- prina, sau diazepamul, se pot administra pentru a ame¬liora spasmele musculare, cu toate că mulţi specialişti pun la îndoială eficacitatea acestora. Aceste medicamente nu sunt recomandate la persoanele în vârstă, la care riscul de apariţie a efectelor secundare este crescut.

Aplicarea de căldură sau frig, precum şi masajul, pot: fi măsuri utile . De obicei, efectuarea de tracţionări nu este utilă. Unele studii sugerează că acupunctura şi manipularea chiropractică grăbesc ameliorarea durerii, însă alte studii indică obţinerea unor beneficii minime sau chiar absente. în timpul perioadei de recuperare, se recomandă uneori purtarea pentru perioade scurte de timp, când se efectuează activităţi solicitante din punct de vedere fizic, a unui dispozitiv ortopedic sau a unui corset pentru spate. însă acestea pot fi inconfortabile, iar dacă sunt purtate mult timp pot conduce la scăderea forţei muşchilor spatelui prin preluarea parţială a funcţiilor acestora.
După dispariţia durerii, efectuarea unei activităţi uşoare, precum cea recomandată de medic sau de fîzioterapeut, poate accelera vindecarea şi recuperarea. Se recomandă de obicei exerciţii specifice pentru creş¬terea forţei şi mobilităţii muşchilor spatelui, astfel încât să fie prevenită cronicizarea sau reapariţia durerii lom¬bare. Alte măsuri profilactice (menţinerea unei posturi corecte, folosirea unei saltele ferme, cu perne amplasate corect, utilizarea unei tehnici corecte pentru ridicarea obiectelor grele, sau renunţarea la fumat) ar trebui continuate sau iniţiate. Datorită acestor măsuri, majo¬ritatea episoadelor de durere de spate dispar în decurs de 1-2 săptămâni. Indiferent de tratament, 80-90% din aceste episoade se vindecă în decurs de 6 săptămâni.
Când durerea lombară este cronică, este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare. Exerciţiile aerobice alternativ cu frecvenţă redusă. Terapeutul aplică dispozitivul pe regiunea dureroasă de mai multe ori pe zi, fiecare aplicare durând între 20 de minute şi câteva ore, în funcţie de severitatea durerii. Uneori, pacienţii sunt învăţaţi cum să folosească ei înşişi acest dispozitiv.

Dacă o boală produce durere severă şi constantă, sau simptome grave, poate fi necesară intervenţia chirur¬gicală. Când comprimarea unei rădăcini spinale de către un disc herniat produce simptome precum sciatică continuă, slăbiciune musculară, anestezie, sau pierderea controlului micţiunii şi defecaţiei, atunci poate fi necesară extirparea chirurgicală a discului (discectomie) şi a unei porţiuni din vertebră (laminectomie). De obicei, operaţia presupune anestezie generală. Perioada de internare în spital după intervenţie este de obicei de 1-2 zile. Adeseori se pot folosi tehnici microchirurgicale, în timpul cărora se practică numai incizii cutanate mici. însă atunci când incizia este mică, chirurgul nu poate uneori să vadă toate fragmentele discului herniat şi astfel se poate să nu le îndepărteze pe toate. După operaţie, indiferent de procedura aleasă, majoritatea pacienţilor îşi pot relua integral activităţile în decurs de câteva săptămâni. în peste 90% dintre cazuri recuperarea este completă.
în caz de stenoză spinală severă, se poate interveni chirurgical pentru a lărgi canalul spinal prin îndepărtarea unei porţiuni mai mari din vertebră. De obicei este necesară anestezia generală. Perioada de internare în spital este de 4-5 zile. Pacienţii pot necesita între 3 şi 4 luni până să îşi poată relua toate activităţile. Aproximativ două treimi dintre aceştia prezintă recuperare bună sau completă. La majoritatea celorlalţi este prevenită agrava¬rea simptomelor.
Când coloana vertebrală este instabilă din cauza degenerării determinate de osteoartrită, vertebrele pot să fuzioneze între ele. însă fuziunea reduce mobilitatea locală şi poate solicita suplimentar restul coloanei vertebrale.	'