Insuficienţa respiratorie

Tratament

Aproape întotdeauna prima măsură care se ia constă în administrarea de oxigen. Cantitatea administrată este de obicei mai mare decât cantitatea necesară, însă. doza se reajustează ulterior. La persoanele la care concentraţia sanguină a dioxidului de carbon este crescută în mod cronic excesul de oxigen poate conduce la diminuarea ventilaţiei şi astfel la creşterea periculoasă a nivelului sanguin al dioxidului de carbon. La aceste persoane dozarea oxigenului trebuie să fie reglată cu mare atenţie.

De asemenea, trebuie tratată cauza subiacentă a insuficienţei respiratorii. Pentru combaterea infecţiilor se administrează antibiotice, iar pentru a menţine deschise căile respiratorii se folosesc bronhodilatatoare. Alte medicamente se administrează cu scopul de a reduce inflamaţia sau de a preveni formarea de cheaguri sanguine.
Ventilaţia mecanică. Unele persoane foarte bolnave necesită iniţierea ventilaţiei mecanice pentru a putea respira.

Ventilaţia mecanică poate salva viaţa pacienţilor care nu sunt capabili să efectueze mişcări respiratorii suficient de ample. Prin cavitatea nazală sau prin cavitatea bucală se introduce un tub de plastic, care ajunge până în trahee; acest tub este ataşat la un aparat care propulsează forţat aerul în plămâni. Expiraţia se realizează pasiv datorită reculului elastic al plămânilor. Pot fi utilizate numeroase tipuri de aparate de ventilaţie şi numeroase moduri de ventilaţie, în funcţie de boala de bază a pacientului. Dacă funcţia pulmonară este afectată, atunci se poate administra oxigen suplimentar. La persoanele care nu necesită suport respirator complet se foloseşte o mască amplasată la nivelul nasului sau peste faţă, care permite administrarea de aer cu presiune pozitivă, astfel încât efortul respirator al pacientului este suplimentat de aparat, fiind prevenită oboseala muşchilor respiratori. La aproximativ jumătate dintre persoanele cu insuficienţă respiratorie utilizarea acestor tehnici (denumite presiune pozitivă continuă şi presiune pozitivă cu două niveluri) poate conduce la evitarea necesităţii de a realiza intubaţia traheală. Folosirea presiunii pozitive cu două niveluri pe timpul nopţii este utilă la persoanele la care insuficienţa respiratorie este cauzată de slăbiciune musculară, deoarece după repaosul din timpul nopţii muşchii pot funcţiona mai eficace pe timpul zilei.

Cantitatea de lichid din Organism trebuie să fie moni-torizată cu atenţie şi reglată astfel încât funcţia cardiacă şi pulmonară să fie maximă. Aciditatea sângelui trebuie să fie menţinută la o valoare de echilibru prin reglarea frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii asistate de aparatul de ventilaţie. Un pacient ventilat mecanic poate prezenta agitaţie, care se controlează prin adminis-trarea de medicamente sedative (cum ar fi lorazepam sau midazolam) sau de opioide (cum ar fi morfina şi fentanilul). Infecţiile bacteriene care se produc atunci când persoana este ventilată mecanic trebuie să fie diagnosticate şi tratate cât mai curând posibil.