Bolile anusului şi rectului

Anusul este orificiul de la capătul inferior al tractului digestiv, prin care materiile fecale sunt eliminate din organism; rectul este porţiunea tractului digestiv Situată înainte de anus, în care materiile fecale sunt depozitate1 înainte de a fi eliminate.

Anusul este alcătuit parţial din straturile suprafeţei corpului, inclusiv din piele şi parţial din intestin. Mucoasa rectală constă din ţesut lucios închis la culoare care conţine glande mucoase - la fel ca restul mucoasei intestinale. Este relativ insensibilă la durere, însă nervii care inervează anusul şi tegumentul de vecinătate sunt foarte sensibili la stimulii dureroşi.

Venele rectale şi anale drenează în vena portă, care are traiect spre ficat, iar de aici sângele ajunge în circulaţia generală. Vasele limfatice ale rectului drenează în nodulii limfatici din abdomenul inferior; cei de la nivel anal drenează în nodulii limfatici inghinali.

Anusul este menţinut închis de către un inel muscular (sfincterul anal). Acest sfincter este controlat incon¬ştient de către sistemul nervos autonom A; însă porţiunea inferioară a sfincterului poate fi. relaxată sau contractată voluntar.

Pentru a diagnostica bolile anusului şi rectului, medi¬cul inspectează tegumentul perianal pentru a identifica eventualele anomalii. Cu degetul înmănuşat se examinează interiorul rectului. La femei, aceasta se realizează în timp ce simultan se examinează manual şi vaginul.

In etapa următoare, medicul inspectează anusul şi rectul cu ajutorul unui tub rigid special cu lungimea cuprinsă între 8 şi 25 de centimetri (anoscop sau proctoscop). Apoi se poate introduce un tub mai lung şi flexibil (sigmoidoscop) ■ pentru a se observa până la 0,5 metri din colon. Anoscopia sau sigmoidoscopia sunt în general inconfortabile, însă nu sunt dureroase; însă dacă în regiunea anală sau perianală pacientul resimte durere din cauza unei boli, se poate efectua anestezie locală, regională sau chiar generală înainte de examinare. Uneori înainte de sigmoidoscopie se efectuează o clismă evacuatorie, prin care se elimină materiile fecale din partea inferioară a intestinului gros. în timpul sigmoi-doscopiei se pot preleva mostre tisulare în vederea exami-nării la microscop şi efectuării de culturi. Se poate efectua şi o clismă baritată, urmată de radiografia locală.