BRONHOSCOPIA

Bronhoscopia reprezintă examinarea vizuală directă a laringelui şi a căilor aeriene cu ajutorul unui tub flexibil special (un bronhoscop). Bronhoscopul are la capăt o lumină care îi permite medicului să vizualizeze direct căile respiratorii (bronhiile).
Cu ajutorul bronhoscqpiei medicul poate stabili diagnosticul unor boli şi poate chiar să trateze diverse afecţiuni. Utilizarea unui bronhoscop flexibil este
necesară' pentru aspiraţia secreţiilor, a puroiului şi a corpilor străini; pentru introducerea unor medicamente în anumite arii pulmonare; şi pentru căutarea sursei unei hemoragii. Dacă medicul suspectează prezenţa unui carcinom pulmonar, atunci poate examina căile respiratorii şi poate preleva mostre tisulare din regiunile suspecte. Bronhoscopia se foloseşte pentru prelevarea de bacterii care cauzează pneumonie şi care sunt dificil de prelevat şi de identificat prin alte metode. Această metodă este utilă în special pentru obţinerea de specimene din plămânii pacienţilor cu SIDA şi cu alte deficite imunologice. La pacienţii cu arsuri sau care au inhalat fum, bronhoscopia îl ajută pe medic să evalueze gravitatea arsurilor şi a leziunilor produse de fum la nivelul laringelui şi căilor aeriene.
Cu cel puţin 4 ore înainte de bronhoscopie pacientul nu ar trebui să mănânce sau să bea ceva. Adeseori acestuia i se administrează un seda tiv pentru diminuarea anxietăţii, iar uneori se poate administra atropină pentru reducerea riscului de spasm laringian şi pentru scăderea frecvenţei cardiace, deoarece aceste manifestări se pot produce în timpul efectuării procedurii. La nivelul faringelui şi cavităţii nazale se aplică prin pulverizare o substanţă anestezică, iar bronhoscopul flexibil este introdus prin una dintre narine şi avansat până la nivelul căilor respiratorii.
Lavajul bronho-alveolar este o procedură pe care medicii o folosesc pentru a preleva specimene din căile aeriene mici şi din alveole, la nivelul cărora bronhoscopul nu poate pătrunde. După fixarea bronhoscopului într-o cale aeriană de calibru redus, medicul instilează apă sărată (soluţie salină) prin bronhoscop. Apoi lichidul are conţine şi celule şi bacterii este aspirat în bronhoscop. Examinarea materialului la microscop ajută la diagnosticarea infecţiilor şi al carcinoamelor; efectuarea unei culturi din lichidul prelevat reprezintă o modalitate mai bună de diagnosticare a infecţiilor. Lavajul bronho-alveolar poate fi folosit şi pentru tratamentul proteinozei alveolare pulmonare şi al altor afecţiuni.
Biopsia pulmonară transbronşică presupune obţinerea unei mostre de ţesut pulmonar prin puncţionarea peretelui unei bronhii. Medicul obţine piesa tisulară din ia de interes prin introducerea unui instrument special pentru biopsie printr-un canal al bronhoscopului şi apoi prin peretele unei căi aeriene de calibru redus până la ivelul ariei pulmonare de interes. Medicul poate folosi hidaj fluoroscopic atunci când încearcă să localizeze da suspectă. Un astfel de ghidaj reduce şi riscul de erforaţie pulmonară accidentală, cu pătrunderea aerului 1 spaţiul pleural (pneumotorax Cu toate că biopsia pulmonară transbronşică determină creşterea riscului de producere a complicaţiilor, această metodă oferă informaţii suplimentare necesare pentru stabilirea diagnosticului şi uneori se ajunge la concluzia că intervenţia chirurgicală nu este necesară.
Să înţelegem bronhoscopia
Bronhia drea"**
: Pentru a vizualiza în mod direct căile aeriene, medicul introduce un tub (bronhoscop) flexibil printr-o narină până la nivelul căilor respiratorii. Imaginea mărită ilustrează ceea ce vede medicul.

Secreţii
Uneori se practică aspiraţia transbronşică cu ac. In cadrul acestei proceduri se introduce un ac prin bronhoscop până în peretele bronşic. Medicul poate preleva celule de la nivelul unor noduli limfatici suspecţi.
După bronhoscopie, pacientul este ţinut sub observaţie timp de câteva ore. Dacă a fost prelevată o biopsie tisulară, medicul comandă o radiografie toracică pentru a identifica producerea eventuală a complicaţiilor, de exemplu a hemoragiei.