Peritonita

Simptome şi semne

De obicei, pacienţii prezintă vomă, febră (peste 38 grade Celsius) şi sensibilitate abdominală. Alte simptome apar în funcţie de tipul şi extensia infecţiei, precum şi dacă infecţia urmează după un proces inflamator. Durerea poate fi limitată la o mică regiune a abdome¬nului, sau poate fi generalizată la nivelul întregului ab¬domen. De obicei, intensitatea acesteia este foarte mare.
Dacă peritonita nu este tratată prompt, apar rapid complicaţii. Se pot forma una sau mai multe colecţii purulente (abcese), iar infecţia poate induce formarea de ţesut fibros care în final produce ocluzie intestinală. Propulsia normală a materiilor fecale prin intestin (peristaltica) încetează (ileus). Din circulaţia sanguină se extravazează lichid în cavitatea abdominală. Pacienţii dezvoltă deshidratare severă, iar concentraţiile sanguine ale electroliţilor (cum ar fi sodiu şi potasiu) scad. Pot apărea complicaţii majore - inluficienţă pulmonară, renală, sau hepatică, ori coagulare generalizată.

Diagnostic

Stabilirea rapidă a diagnosticului este crucială. Se efectuează radiografii cu pacientul culcat şi în picioare. Dacă pe radiografii se observă prezenţa de gaz liber în cavitatea abdominală, înseamnă că s-a produs perforaţia tractului digestiv. Ocazional, se extrage prin puncţie lichid din cavitatea abdominală, care se analizează în laborator pentru a se identifica microorganismele infecţioase şi a se testa sensibilitatea acestora la diferite antibiotice. Această procedură este relativ simplă şi se face cu pacientul în şezut sau întins pe pat. însă cea mai bună metodă diagnostică este intervenţia chirurgicală exploratorie.

Tratament

De obicei, primul pas al tratamentului constă în intervenţia chirurgicală exploratorie de urgenţă, în spe¬cial dacă se suspectează diagnosticul de apendicită, ul¬cer perforat, sau diverticulită. Dacă se consideră că boala este produsă de inflamaţia pancreasului (pancreatită abdominală), boală inflamatorie pelviană (la femei), sau peritonită spontană, intervenţia chirurgicală de obicei nu se efectuează.
Se administrează prompt antibiotice, de obicei în asociere. De asemenea, pentru drenajul lichidului şi gazelor din intestin se introduce un tub prin cavitatea nazală, până în stomac sau intestin. Se administrează intravenos lichide şi electroliţi pentru a se înlocui pierderile.