Boala maniaco-depresivă

Prognostic şi tratament

Boala maniaco-depresivă este recurentă în aproape toate cazurile. Există uneori treceri directe de la depresie la manie şi invers, fără a exista perioade în care starea de dispoziţie este normală. Unii pacienţi trec mai rapid de la o fază la alta. Până la 15% dintre persoanele cu boală bipolară, în principal femei, au peste 4 episoade anual.

Pacienţii la care ciclurile de boală sunt rapide sunt mai dificil de tratat.
Toate antidepresivele pot determina trecerea de la depresie la hipomanie sau manie, iar uneori produc alter¬nanţe rapide între aceste stări de dispoziţie. Ca urmare, aceste medicamente se folosesc numai pentru perioade scurte de timp, iar efectele acestora asupra dispoziţiei sunt supravegheate îndeaproape. La primul semn de trecere spre hipomanie sau manie, administrarea antidepresivului este întreruptă. în mod optim, majori¬tatea persoanelor cu boală maniaco-depresivă ar trebui să primească medicamente care stabilizează starea de dispoziţie, cum ar fi litiu sau anticonvulsivante, în timpul tratamentului cu antidepresive.

Litiu  nu influenţează dispoziţia normală, însă reduce riscul de variaţii dispoziţionale la aproximativ 70% din persoanele cu boală bipolară. Concentraţia sanguină a litrului trebuie monitorizată. Efecte secundare ale acestui medicament sunt tremorul, fasciculaţii musculare fine, greaţă, vomă, diaree, senzaţie de sete, urinare excesivă şi creştere ponderală. însă aceste efecte sunt de obicei temporare, iar medicul le poate ameliora cu uşurinţă prin ajustarea dozei. Litiul poate agrava acneea sau psoriazisul şi poate produce scăderea nivelului sanguin al hormonilor tiroidieni, astfel încât tratamentul hor-monal de substituţie devine uneori necesar. Reducerea dozei poate atenua efectele secundare, însă uneori administrarea de litiu trebuie întreruptă, aceasta conducând la dispariţia reacţiilor adverse.

Concentraţia foarte ridicată a litiului în sânge poate produce duteti de cap per istente, confuzie mintală, somnolenţă, crize epileptic; -i aritmii cardiace. ELctele secundare sunt mai frec,ti 1 îmilnite ia persoanele în vârstă. Femeile care inceu» ?. id. tămână însărcinat nu ar trebui să ia litiu, deoircce uneori acesta produce malformaţii cardiace fetale.

In ultimii ani au fost create noi medicamente. Episoadele bruşte de mij.je tratează tot mai frecvent cu risperidonă, quetiapim srj: ianzapină (medicamente denumite „antipsihcuc- 1. ce"), deoarece acestea produc mai rar reacţ 11 adv r t severe. Alte medicamente utilizate adesea la pacienţii cu manie sunt anticonvulsi- vantele carbamazepină şi divalproex. însă carbamazepina poate reduce marcant numărul de globule roşii şi glob¬ule albe din sânge, iar divalproexul poate produce leziuni hepatice (în special la copii) si rareori leziuni pancreatice severe. Prin monitorizarea b>7.e condusă de către medic, aceste probleme pot fi identificate la timp, astfel încât carbamazepina şi divalproexul reprezintă alternative la tratamentul cu litiu, în special la pacienţii care nu au răspuns la alte medicamente.

Recent, pentru tratamentul bolii bipolare a fost intro¬dus anticonvulsivantul lamotngin, în special în timpul episoadelor de depresie. Acesta elimină la anumiţi paci¬enţi necesitatea administrării de antidepresive. La fel ca şi carbamazepina, lamotriginul poate produce erupţii cutanate severe. Oxcarbazepina şi topiramatul sunt alte medicamente care pot fi folosite pentru această boală.

Psihoterapia este frecvent recomandată la persoanele care iau medicamente ce stabilizează starea de dispoziţie, în principal pentru ca acestea să îşi continue tratamentul. Terapia de grup este adeseori indicată deoarece îi ajută pe pacienţi şi pe rudele acestora să înţeleagă boala şi să facă faţă mai bine situaţiei.
Fototerapia, care constă. în expunerea la. lumină artificială, se aplică uneori în tratamentul persoanelor cu boală maniaco-depresivă, în special la cele care au depre¬sie uşoară sau sezonieră: depresie de toamnă-iarnă şi hipomanie de primăvară-vară (tulburare afectivă sezonieră). însă dacă doza de lumină este prea mare, pacientul poate trece la hipomanie, iar uneori se pot produce leziuni oculare. Ca urmare, fototerapia ar trebui efectuată sub supravegherea unui medic specializat în tratamentul tulburărilor stării de dispoziţie.