Pericardita acută

Pericardita aiutâ reprezintă inflamaţia pericardului, instalată brusc de cele mai multe on dureroasă, care permite acumularea de componente ale sângelui - de exemplu fibrină, hematii, celule albe - în spaţiul pericardic.
Pericardita acută este cauzată de cele mai multe ori de infecţii sau de alţi factori care irită pericardul. Infecţia este de cele mai multe ori cauzată de un virus, dar poate fi cauzată şi de o bacterie, de un parazit (inclusiv paraziţi) sau de ciuperci (fungi).
în unele centre medicale cea mai frecventă cauză de pericardită cu exces de fluid în spaţiul pericardic (revărsat pericardic) este SIDA. La pacienţii cu SIDA un număr mare de infecţii, inclusiv tuberculoza, pot duce la pericardită. Pericardita provocată de tuberculoză (pericardita TBC) apare la mai puţin de 5% din cazurile de pericardită acută din Statele Unite, dar este mult mai frecventă în unele zone din Africa şi India.
Alte afecţiuni pot irita pericardul şi pot provoca astfel pericardită acută. Aceste boli includ infarctul miocardic, lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, insuficienţa renală, leziunile traumatice, cancerele (leucemia sau sarcornul Kaposi), febra reumatică, hipofuncţia tiroidiană (hipotiroidismul), radioterapia, pierderea de sânge printr-un anevrism de aortă (o dilataţie a aortei). După un infarct miocardic 10-15% din pacienţi dezvoltă pericardită acută în primele două zile, iar 1-3 % dezvoltă pericardită acută în decurs de 10 zile până la două luni de la infarct. Pericardita acută poate apărea şi ca urmare a administrării unor medicamente, inclusiv a anticoagulantelor (cum ar fi Warfarina sau Heparina), penicilinei, procainamidei (un medicament antiaritmic), fenitoinei (un medicament anticonvulsivant) sau fenilbu- tazonei (un antiinflamator nesteroidian).

Simptome si serrnf* •

De ot»td per cârd*ta acută provoacă febră şi durere toracica ce uachaza în -nod caracteristic spre umărul stâng ir con pe braţul srang. Durerea poate fi similară cu cea dit 'nfarctul mioca .dic. dar se agravează atunci când pacientul stă întins, când înghite, când tuşeşte sau când respiră adânc. Acumularea de fluide sau de sânge în spaţiul pericardic comprimă cordul, interferând astfel cu capacitatea acestuia de a pompa sânge. Dacă presiunea este prea maie poate apărea tamponada cardiacă, o complicaţie potenţial fatală.
Pericardita acută cauzată de tuberculoză se instalează insidios, uneori fară simptome evidente ale bolii pulmonare. Poate produce febră şi simptome ale insufi-cienţei cardiace. De asemenea, poate cauza şi tamponadă cardiacă.
Pericardita acută cauzată de infecţii virale este de obicei dureroasă, dar durează puţin şi nu are urmări pe termen lung.
Când pericardita acută apare în primele două zile după un infarct miocardic acut simptomele pericarditei sunt aproape inexistente deoarece medicii sunt mai preocupaţii de simptomatologia infarctului A. Pericar¬dita care apare în intervalul de 10 zile până la două luni de la un infarct este de obicei acompaniată de sindrom Dressler (sindrom post-infarct miocardic), care include febră, revărsat pericardic (fluid în exces în cavitatea pericardică), pleurită (inflamaţia pleurei, adică a mem-branei care acoperă plămânii), revărsat pleural (lichid între cele două foiţe pleurale) şi dureri articulare.
Diagnostic
Medicul poate diagnostica pericardita pe baza descrierii durerii de către pacient şi după suflul cardiac pe care îl ascultă cu ajutorul stetoscopului plasat pe pieptul bolnavului. Pericardita poate produce un sunet asemă-nător cu scârţâitul unor pantofi de piele sau cu foşnetul frunzelor uscate (frecătură pericardică). Pe baza acestor sufluri medicul poate de asemenea diagnostica pericardita la câteva ore sau la câteva zile după un infarct.
Radiografia toracică şi ecocardiografia (o metodă diagnostică care foloseşte ultrasunetele pentru a realiza o imagine a inimii) ~ sunt utile deoarece pot detecta cantităţi mici de fluid în spaţiul pericardic. Ecocar-diografia poate sugera cauza - de exemplu un neoplasm. Se poate efectua şi electrocardiograma *. ECG poate sugera pericardita, dar diferenţierea pericarditei de un infarct miocardic pe baza electrocardiogramei este foarte dificilă. Analizele sanguine ajută la diagnosticul unora din bolile care produc pericardită - cum ar fi leucemia, SIDA, alte infecţii, RAA, Nivelul crescut de uree din cauza insuficienţei renale.