TORTICOLISUL SPASMODIC

Simptome şi diagnostic
Iniţial simptomele pot ii uşoa»e, insă treptat <-e Frt agrava. Acestea includ rotaţia involuntară a capului, dureri musculaie, precum si tremn* uşor al muşchilor gîtulu.

Pentru a diagnostica boala la copii şi la adulţi, medicii le pun pacienţiloi intrebari despre traumatismcle suferite
în trecut .
Procedurile imagistice, cum ar fi radiografiile, tomo¬grafia computerizată (TC) şi rezonanţa magnetică nucleară, sunt folosi un n »ntiu a se înc - 1 îd n- tificarea unor cauze -p ^ • < e J spasmelor 1 iu .chjlo. gâtului, cu toate i.ă de rb.cei astfel de cauze nu sunt identificate.

Tratament şi prognostic

Când cauza este identificată, de exemplu o deformare cu succes. însă atunci când nu se poate identifica o cauză, succesul tratamentului este redus. Uneori spas¬mele pot fi ameliorate temporar prin fizioterapie şi terapie ocupaţională, care pot include biofeed-back, stimulare electrică, masa], aplicare de comprese reci, aplicare de căldură locală, sau aplicare de căldură în profunzime cu ajutorai ultrasunetelor.

Anumite medicamente ajută la reducerea spasmelor musculare şi a mişcărilor involuntare la aproximativ o treime din adulţii cu torticolis spasmodic. De obicei aceste medicamente sunt utile şi pentru controlul durerii produse de spasme. Se folosesc frecvent medicamente antico¬linergice (cum sunt trihexifenidilul şi benztropina), care blochează anumite impulsuri nervoase, precum şi benzo¬diazepine (în special donazepam), care sunt sedative uşoare. Mai rar .se administrează relaxante musculare (cum este baclofenul) şi antidepresive (cum ar fi amitriptilina).

La persoanele cu dureri puternice şi postură anormală, cel mai bun tratament constă în injectarea de doze mici de toxină botulinică (o toxină bacteriană care produc para¬lizie musculară). Această toxină blochează contracţiile
vezi caseta de la pagina. 79 musculare. La majoritatea oamenilor injecţiile cu toxină botulinică reduc durerea şi spasmele, astfel încât capul poate fi ţinut şi mişcat normal. Ameliorările pot dura câteva luni; apoi tratamentul trebuie repetat, în funcţie de necesităţi. Secţionarea chirurgicală a nervilor care inervează muşchii cervicali anormali (denumită dener- vare selectivă) este eficace în anumite cazuri şi poate fi încercată atunci când toate celelalte tratamente nu dau rezultate. Dacă la producerea spasmelor contribuie şi pro¬bleme emoţionale, tratamentul psihiatric poate fi de ajutor.

In caz de torticolis la nou-născuţi, fîzioterapia inten¬sivă - prin care se întind muşchii lezaţi - este iniţiată în primele câteva luni de viaţă. Dacă această metodă nu dă rezultate sau este începută prea târziu, poate fi necesară repararea chirurgicală a muşchilor.

Aproximativ 10-20% dintre persoanele cu torticolis spasmodic - de obicei indivizi mai tineri de 40 de ani - îşi revin fără tratament în decurs de 5 ani. Însă la majoritatea adulţilor boala se agravează treptat în urmă¬torii 1-5 ani de la debutul simptomelor, iar apoi se stabilizează. Torticolisul poate persista toată viaţa, deter¬minând dureri continue, reducerea mişcărilor gâtului şi adoptarea unei posturi anormale.