Limfedemul

Limfedemul reprezintă acumularea de limfă, cu umflarea ţesuturilor afectate.
Limfedemul este diferit de acumularea de lichid (edemul) cauzată de insuficienţa venoasă, care apare atunci când sângele stagnează în vene şi se produc transvazări ale lichidului din vene în spaţiile interstiţiale. Edemul poate fi cauzat de insuficienţa cardiacă A, însă limfedemul nu. Limfedemul apare atunci când un defect oarecare împiedică reabsorbţia normală a limfei în vasele ca pilare. Prin urmare, sistemul limfatic nu poate realiza drenajul adecvat al limfei din ţesuturi.
Limfedemul poate fi cauzat de afecţiuni prezente la naştere (congenitale) sau de afecţiuni apărute în cursul vieţii (dobândite).

Limfedemul congenital este cauzat de prezenţa unui număr atât de redus de vase limfatice, încât acestea nu pot transporta întreaga cantitate de limfă. Boala afectează aproape întotdeauna membrele inferioare; rareori pot fi afectate braţele. Limfedemul congenital afectează mai frecvent femeile în comparaţie cu bărbaţii.
Rareori, creşterea de volum a ţesuturilor este evidentă în momentul naşterii, însă de obicei vasele limfatice pot transporta cantitatea mică de limfa care este produsă în organismul unui bebeluş. Mai frecvent se întâmplă ca umflarea ţesuturilor să se producă ceva mai târziu, pe măsură ce volumul de limfă creşte şi depăşeşte capaci¬tatea de transport a vaselor limfatice aflate în număr redus. Creşterea de volum se realizează treptat, fiind prezentă la nivelul unuia =cau a ambelor membie infe¬rioare. Primul semn de limfedem este consistenţa pufoasă a piciorului, care face ca încălţămintea să fie strânsă către sfârşitul zilei. La nivelul tegumentelor picio¬rului sunt vizibile de obicei urmele încălţămintei (multe persoane care nu au limfedem prezintă umflarea picioarelor după ce stau în picioare o perioadă prelungită de timp. Aceste persoane pot avea urme în jurul gleznelor atunci când poată ciorapi înalţi, însă aceste urme sunt mult mai puţin adânci decât cele din limfedem, jar aria din jurul acestora nu are consistenţă pufoasă.).
în stadiile incipiente ale limfedemului congenital,' creşterea de volum a ţesuturilor dispare atunci când piciorul afectat este ridicat. Această boală se agravează odată cu trecerea timpului. Umflarea devine din ce în ce mai evidentă şi nu mai dispare complet nici chiar după repausul din timpul nopţii.

Limfedemul dobândit este mai frecvent decât limfedemul congenital. Acesta apare în mod tipic după o intervenţie chirurgicală majoră, în special după trata-mentul cancerului, în care nodulii limfatici şi vasele limfatice sunt extirpate sau iradiate. De exemplu, braţul se umflă după extirparea sânului şi a nodulilor limfatici asociaţi pentru tratamentul unui neoplasm de sân. Leziunile cicatriciale produse la nivelul vaselor limfatice afectate de infecţii repetate pot conduce la apariţia limfedemului, însă acest tip de leziuni sunt foarte rar întâlnite, cu excepţia persoanelor care sunt infectate cu parazitul tropical Filaria (filarioză).
în cazul limfedemului dobândit, aspectul tegumentelor este normal, însă la palpare ţesuturile sunt pufoase sau umflate. Exercitarea de presiune cu degetul la nivelul zonei afectate nu lasă o urmă semnificativă, aşa cum se întâmplă atunci când edemul este cauzat de circulaţia sanguină inadecvată la nivelul venelor membrelor inferioare. Rareori, în special în cazurile de filarioză, volumul membrului afectat creşte extrem de mut şi tegumentele se îngroaşă atât de tare şi devin atât de rigide, încât aspectul pielii este aproape identic cu cel al pielii de elefant. Această formă de boală poartă denumirea de elefantiazis.