Şocul

Şocul este o situaţie ameninţătoare de viaţă în care presiunea sanguină este prea scăzută pentru a mai permite supravieţuirea.
în Statele Unite departamentele de urgenţă ale spitalelor raportează peste Un milion de cazuri de şoc în fiecare an. Persoanele intră în starea de şoc atunci când presiunea sanguină devine foarte mică - valorile tensiunii arteriale sunt mult mai mici şi persistă o perioadă mai lungă de timp în comparaţie cu valorile tensionale care conduc la producerea leşinului (a lipotimiei) A. Când tensiunea arterială este foarte scăzută celulele orga¬nismului nu primesc suficient sânge şi astfel nu primesc suficient oxigen. Ca urmare acestea pot fi afectate rapid şi ireversibil şi pot muri; apar disfuncţii ale multor organe vitale - cum ar fi creierul, rinichii, ficatul şi inima. Pacienţii aflaţi în stare de şoc necesită tratament medical de urgenţă.

Şocul are multiple cauze: volumul sanguin scăzut conduce la şoc hipovolemic, scăderea funcţiei de pompă a cordului poate cauza şoc cardiogen, dilatarea exagerată a vaselor de sânge produce şocul vasodilatator. Aceste tipuri de şoc sunt diferite de şocul cauzat de un stres psihologic.
Scăderea volumului sanguin conduce la scăderea întoarcerii venoase la inimă şi, deci, la pomparea în sistemul arterial a unui volum de sânge mai mic decât în mod normal. Pierderile masive de sânge se pot produce la exteriorul corpului (aşa cum se întâmplă în cazul unui accident) sau în cavităţile corpului - hemoragie internă (cum ar fi cele cauzate de o ulceraţie localizată la nivelul stomacului sau intestinului, de ruperea unor vase de sânge sau de ruperea unei sarcini ectopice - situate în afara cavităţii uterine). Pierderea unor cantităţi masive de lichide (altele decât1 sânge) poate apărea în caz de arsuri importante, de inflamaţie a pancreasului (pan¬creatită), de perforaţie a peretelui intestinal, de diaree severă, de boli renale, sau de folosire în exces a diureti¬celor de ansă (care cresc foarte mult volumul urinar) t'. Aportul lichidian poate fi inadecvat din cauza unor boli organice (cum ar întâmplă în anumite boli articulare grave) sau din cauza unor tulburări/mentale (cum ar fi cele din boala Alzheimer) care împiedică realizarea unui aport lichidian adecvat chiar dacă. pacienţii resimt senzaţia de sete.
Deficitul de pompă al inimii conduce la scăderea volumului de sânge pompat la .fiecare bătaie cardiacă. Deficitul de pompă poate fi-cauzat de un atac de cord, de un embolism pulmonar, de funcţionarea anormală a unei valve (mai ales a unei valve artificiale), de ruptura peretelui despărţitor al cavităţilor cardiace (septul cardiac) * sau de o tulburare de ritm cardiac (aritmie).

Dilataţia excesivă a vaselor de sânge creşte capacitatea sistemului vascular, astfel încât sângele întâmpina o rezistenţă mai mică la curgere. Vasele sanguine se pot dilata excesiv din cauza traumatismelor craniene, insuficienţei hepatice, intoxicaţiilor, supradozelor de medicamente care dilată vasele de sânge, sau din cauza unor infecţii bacteriene severe (şocul produs de o astfel de infecţie se numeşte şoc septic ©). Aceste situaţii produc vasodilataţie prin mecanisme diferite. De exemplu, traumatismele cerebrale conduc la afectarea unor zone cerebrale care menţine tonusul arteriolelor, pe când intoxicaţiile şi toxinele eliberate de bacterii produc vasodilataţie.

Simptome şi diagnostic :

Simptomele şocului sunt similare atunci când cauza este reprezentată de scăderea volumului sanguin sau de deficitul funcţiei de pompă cardiacă. Poate debuta cu
letargie, somnolenţă şi confuzie. Pielea devine rece şi umedă şi câteodată capătă o nuanţă albăstruie şi palidă. Dacă se comprimă tegumentul culoarea revine mult mai greu decât în mod normal. Pe sub piele poate apărea o reţea de linii albăstrui. Pulsul este slab şi rapid, cu excepţia situaţiilor în care şocul este cauzat de scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie). De obicei respiraţia este rapidă, dar atât respiraţia, cât şi frecvenţa cardiacă se pot rări când decesul este iminent. Tensiunea arterială scade atât de mult, încât adeseori nu se poate măsura cu sfingomanometral. în cele din urmă persoana nu mai poate sta în picioare fără să-şi piardă cunoştinţa, iar în final se produce decesul.
Când şocul este cauzat de dilataţia excesivă a vaselor de sânge simptomele sunt oarecum diferite. Pielea poate fi caldă şi roşie, mai ales la debut. Totuşi mai târziu şocul produs de vasodilataţia excesivă a vaselor sanguine se manifestă prin tegumente reci şi umede şi prin letargie.
In stadiile incipiente ale şocului, mai ales în şocul septic, multe dintre simptome pot fi absente sau nu pot fi detectate decât dacă sunt căutate cu atenţie. La persoanele în vârstă singurul simptom poate fi confuzia. Tensiunea arterială este foarte scăzută. Debitul urinar este mult redus (din cauza faptului că aportul sanguin în teritoriul renal este redus), produşii toxici se acumulează în sânge, •

Prognostic şi tratament

Netratat, şocul este de obicei fatal. Dacă este tratat prognosticul depinde de cauza care 1-a produs, de celelalte boli decare bolnavul mai suferă, de perioada de timp care a trecut până la iniţierea tratamentului şi de tipul de tratament prescris. Indiferent de tratament probabilitatea de deces în caz de şoc cauzat de un atac de cord masiv sau în şocul septic - mai ales la persoanele vârstnice - este foarte mare.
Prima persoană care vine în contact cu pacientul poate lua anumite măsuri care se pot dovedi de folos, cum ar fi cererea de ajutor. O persoană care se află în şoc trebuie să fie aşezată în poziţie culcată, la căldură, având picioarele ridicate cu aproximativ 30-50 de centimetri pentru a facilita întoarcerea sângelui venos la inimă. Orice hemoragie trebuie oprită, iar respiraţia trebuie controlată periodic. Capul trebuie întors într-o parte pentru a preveni aspiraţia vomei: nimic nu trebuie administrat pe cale orală.
Când soseşte personalul medical de urgenţă se administrează oxigen cu ajutorul unei măşti faciale sau cu ajutorul unui dispozitiv de suport al respiraţiei. Medicamentele, dacă sunt necesare, se administrează intravenos. Opioidele (narcoticele) şi sedativele nu se folosesc de obicei deoarece tind să scadă tensiunea arterială. Se pot face încercări de creştere a tensiunii arteriale cu ajutorul unor pantaloni anti-şoc de tip medical sau militar. Aceştia creează presiune în partea inferioară a corpului, mobilizând astfel sângele de la membrele inferioare către inimă şi creier. Se administrează intra¬venos fluide în ritm rapid şi în cantitate mare. De obicei sângele este verificat pentru compatibilitate înaintea unei transfuzii, dar în situaţiile de urgenţă se poate administra oricui sânge din grupa O negativ.
Fluidele administrate intravenos şi transfuziile sanguine pot să nu fie suficiente pentru a contracara şocul în situaţiile în care sângerarea sau pierderile de fluide continuă sau dacă şocul este cauzat de un atac de cord sau de o altă problemă care nu are legătură cu volumul sanguin. Se pot administra medicamente care produc vasoconstricţie pentru a spori fluxul sanguin către inimă şi către creier. Totuşi aceste medicamente trebuie administrate cât mai puţin posibil deoarece pot reduce fluxul sanguin către alte ţesuturi din organism.
Când şocul este cauzat de un deficit al pompei cardiace se fac eforturi pentru a ameliora funcţia cardiacă. Se corectează frecvenţa şi aritmiile cardiace şi se creşte volumul sanguin dacă este necesar. Atropină poate fi folosită pentru a creşte frecvenţa cardiacă şi se pot administra şi alte medicamente pentru a ameliora contracţia muşchiului cardiac.
în cazul în care cauza şocului este un atac de cord şi şocul persistă după tratamentul de urgenţă, se poate introduce în aortă un balon ae contrapulsaţie pentru a combate momentan şocul. După această intervenţie este necesară realizarea unei angioplastii coronariene transcutanate (PTCA) ^ sau a unui operaţii de bypass coronarian. Prin permeabilizarea unei artere coronare blocate (una din arterele care vascularizează muşchiul cardiac), PTCA de urgenţă poate ameliora funcţia de pompă a inimii şi poate conduce la reversibilitatea şocului. Dacă PTCA de urgenţă sau operaţia de bypass nu pot fi realizate, atunci se administrează cât mai repede posibil un medicament care lizează cheagurile de sânge (medicament trombolitic), cu excepţia situaţiilor în care acest medicament nu agravează alte boli ale persoanei respective, cum ar fi ulcerul peptic hemoragie sau un accident vascular cerebral recent.
Când cauza şocului este reprezentată de o disfuncţie valvulară sau de ruptura septului poate fi necesară intervenţia chirurgicală.
Şocul produs de dilataţia excesivă a vaselor de sânge este tratat iniţial cu medicamente care produc vasoconstricţie. Cauza vasodilataţie! este de asemenea tratată. De exemplu, o infecţie bacteriană se tratează cu antibiotice.