Polimiozita şi dermatomiozita

Simptome şi semne

Simptomele polimiozitei sunt aceleaşi indiferent de vârsta pacientului, însă la copii instalarea tabloului clinic este de obicei mai rapidă. Simptomele, care pot debuta în timpul sau după o infecţie, includ slăbiciune musculară care afectează grupele musculare în mod simetric (în special umerii, şoldurile şi coapsele), dureri articulare (durerile musculare sunt frecvent minime), dificultăţi la înghiţire, febră, oboseală şi scădere ponderală. La persoanele care au polimiozita asociată cu o altă boală de ţesut conjunctiv se dezvoltă fenomenul Raynaud (caracterizat prin faptul că la frig sau în cazul unui stres emoţional degetele devin brusc palide şi la nivelul lor apar furnicături sau amorţeală A).

Slăbiciunea musculară poate debuta lent sau brusc şi se poate agrava pe parcursul mai multor săptămâni sau luni. Din cauza faptului că muşchii localizaţi cel mai aproape de centrul corpului sunt afectaţi cel mai mult, pacienţii au mari dificultăţi când trebuie să ridice mâinile deasupra nivelului umerilor, să urce scările si să se ridice de pe scaun. Dacă sunt afectaţi muşchii gâtului, atunci poate fi imposibilă ridicarea capului de pe pernă. Slăbi¬ciunea muşchilor de la nivelul umerilor sau şoldurilor poate imobiliza pacientul într-un scaun cu rotile sau la pat. Leziunile muşchilor din partea superioară a esofagului pot conduce la dificultăţi la înghiţire'şi la regurgitarea alimentelor. Muşchii mâinilor, picioarelor şi ai feţei nu sunt însă afectaţi.

Durerile şi inflamaţia articulare apar la aproximativ o treime dintre pacienţi. Durerea şi tumefacţia sunt de obicei reduse.
In afară de faringe şi de esofag, polimiozita nu afectează de obicei organele interne. Uneori însă există leziuni ale plămânilor şi ale cordului, cu apariţia dispneei şi a tusei.

In dermatomiozita sunt prezente toate simptomele din polimiozită. în plus, odată cu slăbiciunea musculară şi cu celelalte simptome apar erupţii tegumentare. Pe faţă poate să apară o erupţie roşiatică sau purpurie (erupţie heliotropă). Este caracteristică umflarea regiunilor din jurul ochilor; aceste zone capătă o coloraţie roşie-purpurie.
Un alt tip de erupţie cutanată - care poate fi cu descuamare, în plan sau proeminentă - poate să apară în aproape orice altă regiune a corpului, însă este localizată de obicei la nivelul articulaţiilor metacarpo-fa- langiene şi în părţile laterale ale mâinilor. Paturile unghiale pot avea o coloraţie roşiatică. După dispariţia erupţiei în zonele afectate pot să apară pigmentare maro¬nie, fibroză, încreţirea pielii sau paloare (depigmentare).