Disfuncţia erectila

Unii bărbaţi şi partenerele lor doresc uneori să nu trateze disfuncţia erectilă. Contactul fizic în absenţa erecţiei le poate satisface necesităţile de intimitate şi împlinire.
Uneori, întreruperea administrării unui anumit medicament poate conduce la ameliorarea tulburărilor erectile.
Pentru bărbaţii care doresc tratament există multe opţiuni terapeutice.

Tratamentul medicamentos. Pentru tratarea disfuncţiei erectile se folosesc multe medicamente. Majoritatea produc creşterea fluxului sanguin la nivelul penisului. De obicei se administrează oral, dar unele pot fi aplicate local - prin injectare sau inserţie la nivelul penisului.
Medicamentul folosit cel mai frecvent pentru tratarea disfuncţiei erectile este sildenafilul. Acesta se adminis-trează pe cale orală şi creşte frecvenţa şi rigiditatea erec¬ţiilor în decurs de 30 până la 60 de minute; erecţiile durează între 10 şi 30 de minute. Medicamentul este eficace numai dacă bărbatul este stimulat sexual. Efectele secundare ale sildenafilului sunt durerile de cap, înroşirea pielii, curgerea nasului, tulburările gastrice şi tulburările de vedere. Reacţii adverse mai importante, precum scă¬derea periculoasă a presiunii sanguine, pot apărea atunci când sildenafilul este administrat în asociere cu anumite alte medicamente (precum nitroglicerina sau nitritul de amil). Din acest motiv, sildenafilul trebuie evitat de băr¬baţii care iau nitroglicerină. în viitor este foarte probabil că vor apărea şi alte medicamente similare sildenafilului.

Alte medicamente orale administrate pentru tratarea disfuncţiei erectile sunt fentolamina, yohimbina şi testosteronul. Fentolamina se foloseşte uneori pentru disfuncţia erectilă, dar este mai puţin eficace comparativ cu sildenafilul. Yohimbina este utilizată ocazional pentru tratarea bărbaţilor la care disfuncţia erectilă este cauzată de factori psihologici, dar medicamentul poate avea efecte secundare (precum anxietate, tremurători, creşterea frecvenţei cardiace şi a presiunii sanguine), iar eficacitatea este minimă.	t
Medicamentele injectabile sau introduse local dilată arterele care irigă penisul. Se folosesc la bărbaţii care nu pot tolera medicamentele administrate oral.

Alprostadilul poate fi inserat la nivelul penisului sub formă de supozitoare. Folosit singur, alprostadilul poate conduce la obţinerea erecţiei, dar este mai eficace când se asociază un alt tratament, precum un dispozitiv de constricţie. Poate produce ameţeli, senzaţie de arsură la nivelul penisului, sau ocazional apariţia unei erecţii prelungite şi dureroase (priapism A). Din cauza acestor efecte secundare severe care pot apărea, medicamentul se administrează la cabinetul medical, pacientul fiind ţinut sub observaţie de către medic.
Erecţia poate fi obţinută şi prin injectarea de medi-camente la nivelul penisului (alprostadil singur sau în asociere cu papaverină şi fentolamină). Injectarea este una din cele mai eficace modalităţi de obţinere a erecţiei, însă mulţi bărbaţi au reţineri în aplicarea acestei metode. De asemenea, poate apărea priapismul, iar repetarea injecţiilor conduce în final la apariţia locală a unei cicatrice.

Tratamentul de substituţie cu testosteron este util la bărbaţii la care disfuncţia erectilă este cauzată de un nivel prea scăzut al testosteronului.. Spre deosebire de alte medicamente, care acţionează prin creşterea aportului sanguin la nivelul penisului, testosteronul acţionează prin corectarea unui deficit hormonal. Acesta se poate administra în multe forme, precum tablete, plasturi, creme cu aplicare locală, sau injecţii. Efectele secundare includ disfuncţie hepatică, creşterea numărului de globule roşii, creşterea riscului de accident vascular cerebral şi hipertrofia de prostată .

Dispozitivele care acţionează prin constricţie (legare) sau vacuum. Majoritatea bărbaţilor cu disfuncţie erectilă pot avea erecţie dacă folosesc un dispozitiv care acţionează prin constricţie sau prin crearea locală de vacuum. Aceste dispozitive sunt printre cele mai ieftine tratamente pentru disfuncţia erectilă şi îi permit bărbatului să evite efectele secundare asociate cu tratamentul medicamentos. însă pot apărea echimoze extinse ale penisului la bărbaţii care fac tratament cu medicamente anticoagulante şi la cei cu boli care afectează capacitatea de coagulase a sângelui. Dispozitivele cu constricţie nu trebuie aplicate mai mult de 30 de minute o dată.
Dispozitivele care acţionează prin constricţie (precum benzile şi inelele din metal, cauciuc, sau piele) se plasează la baza penisului şi reduc efluxul sanguin penian. Aceste dispozitive special concepute în acest scop pot fi cumpărate pe bază de reţetă de la farmacie, dar există şi versiuni ieftine care pot fi achiziţionate din magazine care vând produse destinate activităţii sexuale.

Folosite ca unică metodă terapeutică, dispozitivele constrictive ajută la obţinerea erecţiei în cazul bărbaţilor cu disfuncţie erectilă uşoară, în special când problema este menţinerea erecţiei. De asemenea, aceste dispozitive pot fi aplicate în asociere cu un dispozitiv cu vacuum. Ocazionai, produc durere sau interferă cu ejacularea.

Dispozitivele cu vacuum (formate dintr-o incintă ataşată de o sursă de aspiraţie) se ataşează etanş la nivelul penisului. Aspiraţia aplicată atrage sângele în zona penisului şi determină apariţia erecţiei. După obţinerea erecţiei, se aplică un dispozitiv constrictor pentru a încetini drenajul sângelui.

Intervenţia chirurgicală. Când disfuncţia erectilă nu răspunde la alte tratamente, se poate implanta chirurgical la nivelul penisului un dispozitiv care simulează erecţia (proteză).
Există diverse tipuri de proteze. Un tip constă din tije rigide care se inseră la nivelul penisului, astfel încât acesta să fie rigid în permanenţă. Alt tip este reprezentat de un balon gonflabil; înainte de a avea contact sexual, bărbatul umflă balonul folosind o mică pompă (care face parte din proteză). Implantarea chirurgicală a unei proteze peniene impune o spitalizare de cel puţin 3 zile şi o perioadă de recuperare de 6 săptămâni înainte de a începe activitatea sexuală.

Terapia psihologică. Unele tipuri de terapie psihologică (printre care se numără tehnicile de modificare comportamentală, precum cele de focalizare asupra senzaţiilor A) pot ameliora factorii mentali şi emoţionali care contribuie la disfuncţia erectilă. Terapia psihologică poate fi eficace chiar şi atunci când disfuncţia erectilă are cauză fizică, deoarece factorii psihologici conduc adeseori la agravarea problemei.
Tratamentele specifice se aleg pe baza cauzei psihologice particulare pacientului. De exemplu, dacă acesta suferă de depresie, psihoterapia sau antide- presivele contribuie la ameliorarea disfuncţiei erectile. Uneori, psihoterapia poate reduce anxietatea legată de performanţa sexuală la bărbaţii cu disfuncţie erectilă, indiferent de cauza acesteia. Durează mult timp până se obţin rezultate, fiind necesare multe şedinţe. Bărbatul şi adeseori partenera acestuia trebuie să fie foarte motivaţi pentru ca psihoterapia să dea rezultate.
Există şi câteva remedii populare pentru disfuncţia erectilă, însă niciunul dintre acestea nu s-a dovedit eficace.