Rabia

Profilaxie şi tratament

Primul pas în profilaxia antirabică este evitarea muşcăturilor de animale, în special în cazul animalelor sălbatice. Oamenii ar trebui să evite animalele de casă despre care nu ştiu nimic şi animalele sălbatice. Un animal sălbatic ce nu se teme de oameni este de obicei bolnav. Nu ar trebui să se încerce ajutarea unui animal care pare bolnav. Adeseori, un animal bolnav încearcă să muşte.
Persoanele care au risc crescut de expunere la rabie ar trebui să primească înainteze expunere vaccinul antirabic.

Aceste persoane includ medicii veterinari, tehnicienii de laborator care lucrează cu animale ce pot avea rabie, persoanele care stau mai mult de 30 de zile în ţările în curs de dezvoltare (în care rabia este larg răspândită la câini), precum şi persoanele care explorează peşterile în care trăiesc lilieci. Vaccinarea îi protejează pe majoritatea oamenilor într-o oarecare măsură pentru tot restul vieţii, însă protecţia scade cu timpul, astfel încât indivizii care sunt la risc înalt de expunere continuă ar trebui să fie revaccinaţi la fiecare 2 ani.

Dacă o persoană este muşcată de un animal turbat, atunci apariţia bolii poate fi prevenită de obicei dacă se iau rapid măsurile adecvate.

Plaga muşcată se tratează imediat. Este curăţată foarte bine cu apă şi săpun. Rănile profunde sunt irigate cu apă cu săpun. Uneori medicii îndepărtează ţesutul de la marginile plăgii.

Persoanele care nu au fost anterior imunizate cu vaccin antirabic pot primi o infecţie cu imunoglobuline antirabice, în funcţie de starea animalului. Aceste imunoglobuline, care sunt anticorpi contra virusului, asigură protecţie imediată, însă numai pentru scurt tirnp. Se administrează mai multe injecţii în prima zi (ziua o), urmate de injecţii cu vaccinul antirabic în zilele 3,7,14 şi 28. Vaccinul antirabic stimulează organismul să producă anticorpi împotriva virusului, asigurând o protecţie care se instalează mai lent, însă care durează mult mai mult timp decât protecţia asigurată de imunoglobuline. Durerea şi tumefacţia la locul injectării sunt de obicei minore. Reacţiile alergice severe sunt rare.

Dacă o persoană care a fost muşcată a primit deja vaccinul, atunci riscul de a dezvolta rabie este redus, însă rana trebuie să fie curăţată prompt şi apoi imediat trebuie administrat un vaccin antirabic, care se repetă după 2 zile (în ziua 3).

După ce un pacient începe să prezinte simptomele bolii, nici vaccinul antirabic şi nici imunoglobulinele nu mai sunt eficace contra virusului. Tratamentul este orientat apoi către ameliorarea simptomelor şi dobândirea unui confort maxim pentru pacient. Decesul se produce aproape întotdeauna.